Marea greşeală pe care au făcut-o partenerii occidentali ai României a fost să creadă că Ponta şi Antonescu sunt la fel ca orice alt politician, de stânga sau de dreapta, că aparţin aceleiaşi specii politice căreia îi aparţin şi ei. Puţin populişti, puţin imorali, dar atât. În fond nu toţi politicienii sunt la fel? Câtă vreme lupta se dă în cadre democratice e în regulă. Greşit. Cei doi aparţin unei cu totul alte specii.

Cu câteva luni în urmă, un diplomat german ne-a cerut părerea asupra liderului PSD, Victor Ponta. I-am mărturisit că ceea ce ne îngrijorează cel mai mult la persoana acestuia este fibra profund totalitară care străbate personalitatea politică a lui Ponta. Totalitară?, ne-a replicat diplomatul cu neincredere. Nu e exagerat? Când ne-am revăzut recent, reprezentantul Germaniei s-a scuzat că nu ne-a crezut de prima dată: „De unde să fi ştiut că va face astfel de lucruri inimaginabile?''.

Or, tocmai asta este problema cu prietenii noştri din Occident. Educaţia democratică primită şi respectul pentru reguli înscris adânc în ADN-ul lor îi face incapabili să perceapă adevărata natură a politicienilor din Estul Europei şi din România. Cumva, în naivitatea lor inocentă îşi închipuie că trecutul comunist a fost şters din moştenirea genetică a politicianului român şi că între occidentalul guraliv, populist, poate puţin corupt şi cel de la Bucureşti nu există nicio diferenţă fundamentală. De aici şi reacţia neobişnuit de dură a occidentalilor, de dreapta şi de stânga, faţă de acţiunile guvernului Ponta: S-au simţit trădaţi de nişte oameni care au încălcat regulile jocului şi acum reacţionează cu furia celui tras pe sfoară. Din păcate, ceea ce s-a câştigat începând din 2005, când România a început să iasă cu eforturi uriaşe din groapa în care o lăsase regimul Adrian Năstase şi să îşi croiască drum spre credibilitate internaţională, normalita