În sfîrşit, apare şi în straie româneşti un volum mult aşteptat şi despre care se tot pomenise – nu doar de către iubitorii lui Julio Cortázar. Povestea unui dulap – lat de un metru, plin de sertare –, dar şi plin de texte inedite, rămas în posesia primei soţii a celui care a dat lumii Rayuela, devotata Aurora Bernardez, a făcut înconjurul lumii. Ne întrebam cu toţii ce conţin acele manuscrise. Prin reviste (România literară, Lettre Internationale) au apărut texte care au mărit suspansul. Iată, avem acum textele. Volumul tradus de Tudora Şandru-Mehedinţi – care semnează şi numeroasele note – se intitulează, chiar foarte exact, Pagini neaşteptate (Editura Polirom, 2010) şi conţine texte de toate felurile: fragmente abandonate de roman, povestiri inedite, schiţe de proze, poeme, confesiuni sub forma unor interviuri cu el însuşi, dar şi texte politico-ideologice, militante de-a dreptul, cum nu am mai avut la îndemînă, pînă azi, sub semnătura lui Julio Cortázar. Descoperim, acum, acel entuziast intelectual de stînga sud-american – evocat şi într-un text memorabil scris de Mario Vargas Llosa la moartea lui Cortázar –, plin de candori şi entuziasme. Un umanism extraideologic se poate decela din aceste pagini, realmente, neaşteptate, nu doar inedite. Avem un melanj de texte şi fragmente disparate, în cea mai bună stilistică hiperrealistă şi realist-fantastic cortazariană. Cîteva texte chiar au cap şi coadă, altele sînt doar secvenţiale. Se completează de minune şi dau contur unei cărţi închegate, elaborate, contrar aparenţelor. Prologul (consistent şi palpitant) semnat de Carles Alvarez Garriga, care conţine aventura acestor manuscrise, ni se pare o splendidă proză demnă de imaginaţia şi sensibilitatea acestui mare scriitor pentru toate anotimpurile. O carte must read. În acelaşi registru ficţional mai tra-la-la descoperim, sub semnul uimirii şi al unui haz nebun,Jurn