Exista mai multe raspunsuri care s-au vehiculat in presa. De la conflictul cu premierul Tariceanu pe marginea tractoarelor. In acest caz, inlocuirea sa este o decizie politica banala.

Chiar daca Popescu are dreptate in principiu, nu ii poti cere lui Tariceanu sa mentina un ministru cu care nu poate cadea de acord asupra cheltuirii a 100 miliarde de lei. Pentru bilbele sale legate de cresterea TVA? Din nou, inlocuirea ar fi o decizie politica banala.

Desi problema cresterii TVA nu se rezolva prin plecarea lui Popescu din minister, pentru ca nu a fost ideea lui si nu el era factorul care facea presiuni, ci FMI. Din cauza cotei unice? Nu a fost ideea sa, ci proiectul politic al intregii Aliante si nu i se poate reprosa, asa cum nici meritele nu ii revin in principal lui.

Cota unica a fost o politica buna, dovada ca veniturile bugetare au crescut si noul guvern a functionat pe un deficit bugetar programat de doar 0,7% (comparativ cu 1,5 in 2004) in conditiile in care si impozitul pe salarii si cel pe profit au fost scazute.

Cifra de 0,7% deficit a fost modificata de inundatii si dusa la 1%, desi in acest caz pare ca nu stie stinga ce face dreapta: Ionut Popescu vorbeste nici mai mult nici mai putin decit despre un excedent bugetar de 0,4%.

Este gresita impresia generala ca se doreste cresterea TVA pentru a acoperi asa-zisa gaura facuta de cota unica. FMI insista pe TVA pentru a domoli consumul si a calma deficitul de cont curent (problema este cresterea consumului privat, nu deficitul public).

I se poate reprosa lui Ionut Popescu modalitatea de a comunica pe marginea politicilor sale. Cifrele bune privitoare la deficitul bugetar au fost date de guvern catre presa abia dupa ce Tariceanu s-a intilnit cu un grup de economisti si acestia i-au atras atentia asupra lor.

Existau, deci, motive de nemultu