Agenţia de presă AMOS NEWS a lansat un sondaj (nu o anchetă sociologică) referitoare la posibilii contracandidaţi ai lui Traian Băsescu la alegerile prezidenţiale din 2009. A fost propusă o listă cu circa 50 de nume de personalităţi politice sau nepolitice, în legătură cu care s-a apreciat că pot deveni, în răgazul de timp rămas până atunci, contracandidaţi cu şanse.

Sondajul rămâne deschis şi navigatorii pe internet au făcut deja propuneri suplimentare, adaugându-i, din mers, pe Crin Antonescu, Gheor-ghe Ciuhandru şi Ioan Talpeş. Voturile sunt însoţite, de regulă, de comentarii, unele inspirate, altele mai puţin.

Din prima categorie l-am reţinut pe acela al unui cititor care pune punctul pe I: „În acest sondaj apar şi nume cu sonoritate din provincie, care s-au impus prin atitudini verticale, corectitudine şi principialitate. Este vorba de oameni precum Johannis, de la Cluj, Ciuhandu, de la Timişoara, sau Săniuţă de la Ploieşti. Este curios cum mass-media, în general, şi televiziunea, în special, nu au spaţiu disponibil şi pentru astfel de oameni, prezentându-ne în schimb tot felul de MANELIŞTI POLITICI”.

Iată una dintre cele mai inspirate formule de a denumi categoria dominantă a politicii româneşti: manelişti. Cei care ştiu ce aşteaptă de la ei un anumit public şi sunt dispuşi să interpreteze mereu şi mereu, aceleaşi piese. Sau să „creeze” pe aceeaşi reţetă, variante şi variaţiuni.

Parlamentul, conferinţele de presă ale partidelor, discursurile liderilor sună toate la fel, cu aceleaşi tremolouri şi cu aceleaşi refrene agramate. Cererea stimulează o ofertă dubioasă care, la rândul său, alimentează piaţa în exces. Nu este de mirare, deci, că atunci când apare câte o voce curată, pe o partitură originală, audienţa rămâne descumpănită. O astfel de surpriză creează chiar sondajul pe care l-am menţionat: deşi la „vârf”, bătălia se duce între su