"Muncitorii au pornit / Şi-ntr-un glas s-au înfrăţit! Şi ei azi săr-bă-to-reeesc / Unu-Mai-mun-ci-to-resc!" De 1 Mai-muncitoresc, românul mai deştept se urca în Dacia din dotare sau în tren şi pleca la mare.
"Plăcerile litoralului românesc nu erau atât în staţiuni, cât în satele de pescari din sud, respectiv 2 Mai şi Vama Veche, unde oamenii se întâlneau în fiecare an să-şi spele creierul chiar de sărbătoarea muncitorului spălat pe creier", îşi aminteşte Dragoş Stan, un bucureştean care şi-a petrecut ultimul 1 Mai comunist în Vama Veche.
"Aveam 19 ani atunci şi de mulţi ani mergeam cu părinţii şi cu prietenii în 2 Mai. În Vamă nu era nimic. Mergeam acolo să ne facem de cap, tocmai pentru că era pustiu. La intrare era o singură cârciumă, pe care scria «Bar de zi şi, uneori, de noapte», iar acolo găseam din când în când mici şi ciorbă de peşte. Dar nu pentru asta ne duceam, ci pentru distracţia care se lăsa greu peste plaja goală de Ziua muncitorilor de pretutindeni", povesteşte Dragoş.
Puţin le păsa petrecăreţilor din 2 Mai şi din Vama Veche de întrecerile socialiste care se organizau în fabrici şi uzine. Cei care nu erau amatori de medalii şi de ordine ale muncii îşi luau porţia de libertate pe malul mării, petrecând până în dimineaţa de 2 Mai, în satul cu acelaşi nume. Departe de defilări şi discursuri, muzica "Întâiului de mai" era cu totul alta la 2 Mai şi Vama Veche: cântec de chitară pe nisip, la lumina focurilor de tabără.
În 2 Mai şi în Vama Veche nu era loc de inhibiţii şi de minţi înguste. Elita culturală se refugia printre pescari, dezbrăcată de toate constrângerile şi uneori de haine. "Nudismul nu este ceva ieşit din comun. N-am înţeles niciodată de ce «textiliştii» văd ceva extraordinar în a sta la plajă dezbrăcat, mai ales într-un spaţiu ca acesta, destinat nudiştilor.
Nudism se făc
