- Diverse - nr. 149 / 2 August, 2012 Mi-e dor de Romania reala asa cum am cunoscut-o in primii ani ai copilariei, nepoluata sonor, sonic, fonic si politic, cu rasaritul de soare de culoarea focului si apusul purpuriu intunecat ce prevestea venirea unor furtuni. Mi-e dor de satul copilariei, de bunici, parinti si frati, de copiii de joaca, dar nu-i mai gasesc. Ce pacat ca nu mai putem comunica, desi ar trebui sa existe si astfel de forme de comunicare! De asemenea, doresc sa gust din meniurile ancestrale ale bunicii: placinte de aluatul de paine, gomboate de prune, papara cu putina slanina prajita, tocanita din pui de casa cu smantana, patrunjel si mamaliga sau maruntaie de rata cu ceapa si mamaliga, iar mai-nainte o portie buna de lapte rece storcit (samanchisa). Nu era de rau nicio pecie de porc, carnati de casa bine prajiti, cu unsoare mirositoare si un bulgare de branza de oaie tot cu mamaliga. Cand am mai crescut, ne-am delectat si cu un paharel de tuica cu margele si un pahar de vin bun, acrisor si sifonat, baut rece in pivnita. Dar joaca, dar scoala, dar multele peripetii la scaldat, dar plecarea din satul natal si confruntarea cu lumea mare, dar o viata de om la scoala si in serviciu, dar casatoria, dar venirea copiilor, de acum asa de mari ca vad lumea peste noi, dar senectutea cu necazurile si bucuriile ei. Din aceste considerente ale unor legaturi ancestrale cu acel invizibil cordon ombilical al existentei mele am promis ca in perioada pensionarii sa calatoresc cu permisele mele (fiind CFR-ist, dupa sotie) intr-o Romanie reala, frumoasa, exotica, bogata, cuminte, plina de visuri neimplinite, printre statui, prin muzee si lacasuri de cult. Voi sta de vorba cu toate personalitatile mari pe care le-a avut si le mai are aceasta mandra tara, prin cele mai diverse forme de comunicare. Nu mai vreau sa aud de politica (doar sa fac politica mare si dreapta), d