Mihaela Georgescu era în primul an de facultate în aprilie ’89 şi, cum pe-atunci facultatea venea la pachet cu armata, o dată pe săptămână Mihaela pleca de-acasă îmbrăcată ca un veritabil soldat. Cu manta, veston, bocanci, căciulă...
Multe fete cochetează la un moment dat cu ideea de a alege o carieră militară. Şi mie mi s-a întâmplat să visez la Academia de Marină, şi Mihaela a visat la un liceu militar... dar au avut grijă taţii, unchii şi vecinii care aveau habar de ce-i aia militărie să ne scoată uniforma din cap. Şi totuşi, orele de armată din timpul facultăţii au fost aşteptate şi îndrăgite de Mihaela... Orele la care ajungea, desigur.
"Făceam armată o zi pe săptămână în timpul anului, şi la sfârşit de an aveam trei săptămâni convocare. În timpul semestrului, aveam armată lunea şi atunci făceam şi instrucţie, şi teorie. Iar în cele trei săptămâni de convocare, căminul de fete se transforma în cazarmă. Instrucţia o făceam ori pe un teren din faţa căminului 2 de băieţi, ori la Hipodrom.
Pe primul teren, de obicei băteam paşi de defilare, mai făceam şi flotări... iar băieţii stăteau la geam şi făceau mişto de noi. Majoritatea făcuseră la T.R. şi aveau «muniţie», ca să zic aşa. E adevărat, pe noi nu ne puneau să ne târâm prin noroi, noi nu aveam sector, nu făceam chiar tot ce fac băieţii în armată. La Hipodrom făceam alte exerciţii: ne târam, ne ascundeam, exersam aruncarea cu grenada - şi eu nu reuşeam niciodată să arunc grenada cât trebuie, bine că nu ne-au dat niciodată grenade adevărate! Pentru trageri, mergeam la Crângul lui Bot, la poligon.
Iar la trageri eram cea mai bună. Am fost prima făcută fruntaş încă de la prima tragere. Şi fruntaş am rămas, că a venit Revoluţia. La orele de teorie învăţam despre bombe atomice, despre arme biologice. Erau foarte interesante. Bine, mai scriam şi po
