Există o stare de euforie la Chişinău după Summitul Parteneriatului Estic de la Vilnius. Reprezentanţii puterii încearcă să convingă cetăţenii că este un succes extraodinar ceea ce s-a întâmplat: parafarea Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană. Şi că la anul, prin mai-iunie, moldovenii ar putea călători fără vize în UE şi, ceva mai târziu, prin septembrie, Republica Moldova va semna Acordul de Asociere.

Opoziţia, la rândul său, joacă ambiguu: liderul comunist Vladimir Voronin spune în cadrul unui protest organizat în faţa sediului reprezentanţei UE la Chişinău că PCRM nu protestează împotriva a ceea ce s-a întâmplat la Vilnius, ci contra manierei în care s-a produs evenimentul, fără anunţarea exactă a condiţiilor stipulate de Acordul de Asociere.

Mai exact, opoziţia comunistă nu se opune regimului liberalizat de vize cu UE, dar, din motive electorale, insistă asupra aderării la Uniunea Vamală Rusia-Belarus-Kazahstan. Voronin este la fel de pro-rus ca şi preşedintele ucrainean Victor Ianukovici: ambii la prima ocazie se vor dezice de Rusia, cum au demonstrat-o de atâtea ori în trecut. Comunistul moldovean – în 2003, când a refuzat semnarea planului Kozak de federalizare a Moldovei, şi în 2005, când a expulzat observatorii din Rusia de la alegerile parlamentare. Iar Ianukovici - când era premier, în perioada anilor 2002-2005 şi a favorizat investitorii occidentali în detrimentul celor ruşi în procesul de privatizare a unor mari întreprinderi industriale ucrainene.

În ciuda faptului că şi opoziţia comunistă de la Chişinău aprobă tacit ceea ce s-a întâmplat la Vilnius, nu avem motive să spunem că există consens naţional în ceea ce priveşte orientarea externă a Republicii Moldova. Este de presupus că Rusia va încerca să destabilizeze situaţia internă în anul următor, incitând PCRM şi alte formaţiuni în solda Kremlinului la manifestaţii contra coaliţ