Domnul Ion Cristoiu este în vacanţă. Întreaga perioadă în care maestrul va lipsi din pagina ziarului cu texte la zi despre tumultoasa viaţă politică, Evenimentul zilei va republica editoriale şi articole din anii de început ai gazetei. Astfel, cititorii îşi vor reaminti sau vor descoperi cum arăta „România lui Ion Cristoiu” în anii 1992-1997. Cu siguranţă, vor stârni interes evenimente care au zguduit ţara în acea perioadă, au marcat destine şi au impresionat publicul. (Simona Ionescu)
O revoluţie locativă
Urmărind cu atenţie presa postdecembristă nu poţi să nu constaţi că locul de frunte îl deţin nu misterele teroriştilor, nu terapia de şoc a guvernului Roman, nu accentuata balcanizare a ţării, nici măcar problema, marea problemă naţională numită Ion Iliescu, ci casele din cartierul Primăverii.
Un jurnalist occidental, atras de subiect prin respectiva zonă, n-ar înţelege nimic. Casele de aici nu întrec, prin lux şi măreţie, pe cele ale unor modeşti funcţionari din ţările dezvoltate. De altfel, e un lucru ştiut de toată lumea că aceste case au aparţinut, între cele două războaie mondiale, unor paşnici funcţionari, dintre cei care populează literatura lui Tudor Muşatescu, care le-au ridicat cu credite de la bănci sau de la instituţii.
Luînd cunoştinţă de înverşunatele campanii de presă pe tema caselor din Primăverii, jurnalistul occidental ar putea crede multe lucruri proaste despre poporul român. Ne-ar putea crede marcaţi atît de tare de sărăcie încît să fim în stare a face un lucru de invidiat nu dintr-un ranch în California, nu dintr-o plajă personală pe Coasta de Azur, ci din nişte case mai acătării.
Ne-ar putea crede atît de supuşi faimoasei ziceri cu capra vecinului încât să fim în stare a urî de moarte pe unul care locuieşte mai bine decât noi. Gîndind astfel, străinul s-ar înşela. Cum se înşală, de fapt, şi noua nomenclatură din cartie
