În cei 20 de ani de capitalism, de prostia românilor au profitat mulţi ţepari. „Nu semna cu ochii închişi contractele de credit!“ este numele unei campanii de informare a românilor, pe care o desfăşoară în prezent Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorului (ANPC). O campanie leşinată. Am văzut câteva spoturi TV. Execrabile! (Dar nu creativitatea este problema.) Autoritatea a mai editat şi un ghid, ca să-i înveţe pe români care sunt „capcanele“ unui credit şi la ce să fie atenţi când împrumută bani de la o bancă.
Campania asta nu numai că nu are vizibilitate şi notorietate (bugetul redus, ciupit din cine ştie ce program european), dar este de-a dreptul inutilă. Abia acum statul român s-a trezit să-şi educe cetăţenii. Unde se afla ANPC când românii se înghesuiau cu ani în urmă să ia credite... doar cu buletinul? Unde erau funcţionarii de la ANPC, când băncile îi ademeneau pe români cu credite ipotecare, ascunzându-le comisioanele şi condiţiile împovărătoare? Cum unde, stăteau la rând la creditele... doar cu buletinul!
De fapt, campania ANPC este cinică. Statul trebuia să ne spună, la timpul potrivit, prin ample campanii publice şi dezbateri, ce înseamnă să trăieşti sub apăsarea unui credit ipotecar pentru următorii 25-30 de ani şi ce riscuri îţi asumi când îţi amanetezi viaţa. Statul mai trebuia să-ţi spună să ţii cu dinţii de locul de muncă, indiferent câte broaşte râioase te-ar pune şeful să înghiţi, pentru ca să ai de unde să-ţi plăteşti rata la bancă. Să-ţi arate toate astea, ca să nu cazi în depresia ratelor şi să te copleşească spaima că poţi ajunge în stradă şi să sfârşeşti (în cel mai bun caz) pe canapeaua unui psihoterapeut. (Alţi bani cheltuiţi!)
De ignoranţa românilor au profitat băncile, care şi-au vândut creditele prin campanii agresive de publicitate şi au făcut profituri. A fost o manevră morală? Ăsta