Lansarea versiunii româneşti a revistei lui Larry Flynt Hustler a stîrnit scandaluri în serie. Era de aşteptat. Pe scandal a mizat Flynt de la început şi a fost, cum se spune, servit. Între altele, un proces la Curtea Supremă a S.U.A. stă mărturie. Hustler îşi propune să fie şi este o revistă pornografică. Îşi are cu siguranţă cititorii şi care cu siguranţă sînt mai mulţi decît ai unei publicaţii mensuale de cultură. Tot aşa cum filmele pornografice de după miezul nopţii ţin deschise mai multe televizoare decît telecinemateca. Nu e nici o noutate în asta. În confruntarea dintre cultură şi pornografie a cîştigat mereu pornografia: dar nu neapărat fiindcă primitivitatea senzaţiilor pe care aceasta le provoacă ar fi mai atractivă decît rafinamentele artei. Autorităţile din toată lumea au căutat un leac pentru acest sindrom imunodeficitar al minţii umane şi s-au oprit, legal şi practic, în pragul unor măsuri menite a interzice filmele, cărţile ori spectacolele pornografice. Nimănui nu pare a-i fi trecut prin cap că e mai profitabil să susţii cultura decît să încerci să interzici pornografia. Banii cheltuiţi în combaterea celei din urmă ar fi mai bine investiţi în sprijinul celei dintîi. Singurul mod în care poate fi diminuat interesul pentru pornografie este să-l creşti pe acela pentru arta adevărată.

Partea proastă este că autorităţile culturale înseşi dovedesc adesea o anumită aplecare spre pornografie. Să ne înţelegem: pornografia nu se limitează la fotografiile cu femei care se masturbează folosind tehnologii moderne din Hustler. Există pornografie în gîndire şi în exprimare, în comportamentul privat sau public, în gesturi. Faptul că un adjunct al ministrului Culturii s-a dus la lansarea revistei lui Flynt constituie deja un prim indiciu. Dl Ion Antonescu n-a simţit, bunăoară, impulsul să fie prezent la Conferinţa Uniunii Scriitorilor şi nici ministrul s