Mircea Cărtărescu: „Ce-o să fie la noile alegeri? Iată o întrebare pe care sunt convins că v-aţi pus-o fiecare dintre dumneavoastră”. Sursa: Mediafax
Dincolo de toate dezamăgirile, de toate tristeţile şi nemulţumirile noastre, jocul acesta al calculării şanselor rămâne tentant şi pasionant pentru noi toţi, ca un poker cu final imprevizibil. Domnule, cine va ieşi până la urmă?
Acest joc nu poate fi jucat decât presupunând (probabil, în mod greşit) că până la alegeri nu va mai ieşi la iveală vreun document fatal pentru vreunul dintre candidaţi şi nu se va întâmpla, în general, ceva catastrofal, care să schimbe datele problemei. Asta noi, chibiţii de pe margine, n-o putem şti, e apanajul serviciilor secrete şi-al cui le controlează.
Ce putem face noi este să încercăm să calculăm, fără părtinire, şansele concrete ale fiecărui candidat în clipa aceasta. Să ne jucăm, adică, de-a soldatul Svejk care, înainte să izbucnească Primul Război Mondial, deja făcuse jocurile pe hârtie, aliind Germania cu Franţa contra Rusiei, pe care-o vedea aliata naturală a austriecilor. Dacă lucrurile n-au ieşit până la urmă chiar aşa, comentase Hasek, a fost pentru că simpaticul soldat nu luase lecţii de strategie politică...
Vă propun să lăsăm de-o parte ciudaţii care-nsoţesc mereu bâlciul electoral. Vadim şi Becali, dintotdeauna propriile lor caricaturi, nu mai sunt azi nici atât. Bine c-am pricopsit Europa cu aceste două eşantioane din poporul român cu clasa lui politică cu tot, măcar n-am mai auzit de ei de la o vreme-ncoace.
Singurii candidaţi serioşi sunt membrii bine-cunoscutului careu de aşi Băsescu - Oprescu - Geoană - Antonescu. Dacă mă-ntrebaţi pe cine doresc ca preşedinte al ţării mele dintre ei, răspund asemenea Cetăţeanului turmentat: eu nu poftesc pe nimeni. Dar, orice-am pofti noi, unul dintre ei tot trebuie să se al