Puţine fapte din ultimii 20 de ani au reuşit să stârnească atâta scârbă şi îngrijorare deopotrivă în rândul popu­laţiei precum măsura fără cap a desfiinţării spitalelor rurale şi oră­şe­neşti. Detestaţi oricum pentru că au tăiat pensiile şi salariile, în timp ce ei prosperă suspect aşezaţi la gura ţevii cu bani de stat, actualii guvernanţi ignoră efectele măsurilor pe care le iau. Ideea mai veche a pre­şe­din­telui Traian Băsescu de a reduce dra­matic sursele de finanţare pentru sis­temul medical românesc a devenit azi lege în toată regula. Revenim astfel la o apucătură mai veche, din vremuri fanariote şi comuniste, când vre­­rea strâmbă a unui singur om de­vi­­ne ordin de supuşenie pentru mili­oane de locuitori. Că vă place sau nu, acest lucru se întâmplă în România anului 2011, cu efecte din cele mai dramatice. Vedem zilnic un strigăt disperat al tinerilor, ma­tu­ri­lor şi bătrâ­ni­lor din satele şi oraşele ajunse de iz­be­lişte portocalie. Me­di­cul de acolo şi spitalul, aşa slab dotat cum era,

s-au transformat din unica speranţă de via­ţă în certitu­di­nea spul­be­ră­rii ori­că­rei şanse. Attila, spaima să­nă­tăţii, l-a băgat în faţă pe Raed Ara­fat, un personaj extrem de popular, una dintre puţinele garanţii ale unui act medi­cal de calitate. Şi ce s-a întâm­plat? Ca-n proverbul ro­mâ­nesc, dacă te bagi în troacă te mănân­că porcii. Arafat, pe post de para­trăs­net al un­gu­rului nepriceput şi încă­pă­ţâ­nat în prostie guvernamentală, a fost arătat cu degetul. Ca şi el ple­dea­ză pentru ac­tul inuman al desfiinţării spitalelor. Nimic mai fals. Raed Arafat este subsecretar de stat pentru medicina de ur­genţă. Adică un coordonator na­ţi­o­nal pentru proiectul SMURD şi cel de Ambulanţă. N-ar fi trebuit să răs­pun­dă el pentru mizeria lansată la apă de Traian Băsescu şi pusă în aplicare de Boc şi Cseke. Dar tehnica de tip comunist a evitării răspunderii a