Alegerile din 2004 au curmat procesul inceput de Adrian Nastase, prea important ca sa fie incheiat cu succes intr-un timp atat de scurt. Fostul premier a repetat astfel esecul lui Petre Roman in cazul altui partid postdecembrist: FSN. Procesul de modernizare a formatiunii, inceput de Petre Roman, a fost curmat de mineriada din septembrie 1991. Congresul extraordinar trebuie sa transeze problema de fond a PSD: raportul de forte dintre un partid de stanga in genul celui laburist si un partid de stanga in genul celor comuniste din multe tari europene Executia in stil mafiot de la Hotelul Confort a fost precedata de o controversa in legatura cu convocarea unui Congres extraordinar al PSD.
Controversa e mult spus. A fost un puiet de controversa, ba si mai putin, un mugure.
Preluand prin FSN de la PCR secretomania de tip bolsevic, PSD are rau de controverse. Mai ales cand ele ar urma sa se desfasoare in public.
Explicabil astfel de ce o chestiune atat de importanta cum e convocarea unui congres extraordinar a ramas la stadiul de mugur. Un mugur iute strivit de jeepurile baronilor de la centru si din teritoriu.
Drept lideri ai celor doua tabere s-au desemnat, in chip aproape fatal, Adrian Nastase si Mircea Geoana.
Sprijinit de putinii oameni care i-au ramas loiali (Victor Ponta, Titus Corlatean), Adrian Nastase a cerut convocarea unui Congres extraordinar, menit a limpezi helesteul tulbure numit PSD.
Sprijinit de proaspetii sai aliati (baietii buni la toti stapanii, Marian Vanghelie si Mircea Oprisan), Mircea Geoana a respins varianta unui Congres extraordinar.
Fiecare dintre cele doua tabere a tintit, desigur, interese din sfera luptei pentru putere din PSD.
Adrian Nastase a socotit ca un Congres extraordinar i-ar putea rasturna din fruntea partidului pe cei care au complotat prin boscheti pentru a-l executa.
Evide
