Satui de foame romanii isi coboara standardele Si nu`si coboara doar standardele, ci renunta si la respectul de sine. Si pleaca in strainatate. Unde, din inginer ajunge sapator fruntas de santuri sau din profesor ajunge capsunar sau sterge la fund cine stie ce baba din Italia. Si uite asa ajunge romanul dintr`o persoana educata si respectata in orasul lui un palmas pe mosia altora, muncind la sapa cot la cot cu toti analfabetii, betivii sau lichelele. Pentru ca trebuie sa trimita bani in tara sotiei, sotului, copiilor, parintilor...

Bineinteles, toate acestea se intampla in timp ce guvernantii se intreaba de ce pleaca forta de munca din tara. De ce pleaca intelectualii, tinerii ingineri sau informaticieni, doctorii. Pentru ca nu li se pare normal. In Romania se traieste bine, cred ei.

Bineinteles ca se traieste bine atunci cand ai salariu de senator sau deputat de zeci de milioane de lei. Se traieste foarte bine. Dar, cand esti inginer, ai 25 de ani vechime si muncesti pe 4 milioane jumatate salariu lunar la una dintre ultimele fabrici din Iasi ramasa deschisa, cand traiesti constant cu frica de a nu fi dat afara a doua zi pentru a face loc nu stiu carei cunostinte a unui sef sau pentru ca iti vrei drepturile legale, incepi sa te mai gandesti la ce inseamna standarde. Incepi sa te gandesti cat de mult mai ai nevoie de demnitate atunci cand realizezi ca nu ai ce pune pe masa si ca nu`ti poti permite sa platesti intretinerea, curentul sau gazul...

Si atunci, plecarea in strainatate la munca de jos incepe sa devina o optiune demna de luat in calcul. Si uite asa pleaca romanul, satul de foame. Ajuns acolo, se indobitoceste si devine acea forta de munca ieftina, atat de convenabila strainilor.

Stiu ca nu toti ajung la munca de jos, mai sunt si romani care au noroc sa se ridice sau sa prinda un loc de munca pe masura capacitatilor sau