În judeţ există peste 25 de nume de localităţi cu diminutiv, în timp ce anumiţi comercianţi îşi branduiesc „magazinele cu alint“.

Nu există devean care să nu ştie unde se găseşte locaţia botezată de comunitate „Ulpiţa”. În judeţ, de la „Almăşel”, „Brădăţel” şi „Dumbrăviţa”, la „Vălişoara”, se pot număra peste 25 de localităţi cu nume diminutivizate. Nu trebuie să cauţi prea mult pe străzile Devei ca să găseşti „puişori” pe firmele magazinelor din oraş.

La Oficiul Registrului Comerţului Hunedoara sunt înregistrate mai multe companii cu denumiri „cocoloşite”. „La birtuţul din pădure PAF” , „Trans Albiniţa SRL” sau „Impexcom Brădet SRL” sunt doar câteva exemple. Concluzia nu poate fi decât una: hunedorenii, în particular locuitorii Devei, au fost şi sunt „consumatori” de diminutive.

De la „miuţă” la „băiţă”

Toate persoanele intervievate de „Adevărul de Seară“ pe această temă au declarat că folosesc în familie alintările „puişor”, cu derivatul acestuia „puiuţ”. Soţii Angela şi Cornel Căpraru se alintă reciproc exclusiv cu aceste diminutive. „Nu ne-am alintat decât cu «puişor» sau cu «puiuţ». Cuvintele exprimă cel mai bine un sentiment puternic”, a spus Angela Căpraru. Sunt însă şi alte formule folosite de deveni. Deveanca Camelia Cucu îşi alintă soţul cu „Petrişor”, iar în familie copiii dânsei sunt „drăgălaşii”. Diana Gogoaşă spune că are obiceiul să folosească cuvântul „băiţă” atunci când se referă la activităţile de igienă. Pentru Liviu Bâc, cuvântul „mic” este aproape întotdeauna înlocuit cu „micuţ”, iar atunci când e vorba de o partidă de fotbal cu colegii, „miuţă” e cuvântul de ordine. Tudoriţa I. spune că în tinereţe îşi apela prietenul cu termenul de „guriţă”.

Idealişti spre infantili

Potrivit psihologului Cornel Victor Igna, folosirea diminutivelor este un obicei social normal. Folosite în exces, ele au, de