Chit ca ii place sa exploateze senzationalul si se hraneste cu precadere din scandal, presa romaneasca - chiar sa nu rideti, va rog! - pe noi, perifericii semintiei, ne-ar fi umanizat... Mare minune! - am exclamat deunazi, la Gara de Sud din Chisinau, in timp ce achitam pentru Jurnalul National si Adevarul, publicatii pe care le poti gasi doar prin centrul capitalei, in libraria de la parterul Uniunii Scriitorilor si in doua-trei chioscuri de pe bulevardul Stefan cel Mare. La Uniune, ce-i drept, ai sansa de a cumpara si Romania literara, plus alte citeva (Vatra, de exemplu) reviste de profil. In rest, daca te incumeti sa intrebi, sa soliciti adica, esti privit fie cu mirare, fie cu un soi de mila amestecata cu repulsie, ca unul caruia i-ar lipsi o doaga, de cumva mai multe... Problema aceasta - a prezentei presei romanesti pe piata noastra mediatica - e veche, desigur, si unii, invocind Publika TV, de exemplu, finantata de Sorin Ovidiu Vintu, ar putea-o considera inactuala: subiect de simpla divagatie estivala. Iaca, bre, te-ar lua preopinentul in tarbaca, nu mai ai de ce sa te plingi!... Dar chestiunea ramine obstinat dincoace de ambalajul derizoriului, oricit de larg l-ai concepe. Ramine intr-un mod cam paradoxal, prin absenta, in contraponderea vida a invaziei foilor moscovite. Care foi se livreaza in exces, la preturi cel mai adesea de neglijat si discretia aceasta, cind incepi a cumpani detasat (desi miza toxica se vede uneori si cu ochiul liber), nu e fara cintec; mai cu seama ca in domeniul imponderabilelor nu numai cererea determina oferta: frecvent se intimpla milimetric invers. si chiar daca nu mai e de mult un calcul perfid si infinitezimal, chiar daca sforarul a obosit sau si-a luat o pauza, cauza lui - vorba sloganului de alta data - e vie si azi, efectul isi face in continuare lucrarea. Per ansamblu (o realitate in raport cu care mina noastra de intelec