Cea de-a doua ediţie a Târgului de Antichităţi Ţărăneşti organizat de Jurnalul Naţional şi Muzeul Ţăranului Român şi-a deschis astăzi porţile.

Lumea satului românesc este una aparte. Din cele mai vechi timpuri ţăranul şi-a creat propriul univers. Cu bun-gust şi cu simplitate, el a adunat în gospodărie obiecte confecţionate cu măiestre de meşterii satului. Fiecare obiect din gospodăria ţărănească avea rostul său, iar un bun gospodar trebuia să aibă în casă tot ce-i trebuia. Dintr-un colţ al tindei, în zorii zilelor de iarnă, femeile luau putineiul şi băteau laptele pus la "prins" de cu seară la gura sobei, ca să facă o mână de unt pe care să-l prepare cu mămăligă fierbinte şi ouă "jumări".

După ce robotea până seara, la lumina opaiţului ce ardea degajând miros de gaz şi fum, familia se înghesuia în jurul mesei cu trei picioare, pentru o zeamă caldă şi un "pui" de mămăligă. Femeile îşi făceau loc pe lângă masă, în picioare, în preajma bărbaţilor şi al celor mici. Frânţi de oboseală, cu toţii se odihneau apoi în paturile aşezate de-a lungul peretelui de lângă cuptor... Duminica, la horă atât fetele, cât şi feciorii îmbrăcau straie de sărbătoare.

Îşi călcau costumele populare cu fierul de călcat încins bine cu jăratic... Până îşi găseau ursitul fetele de măritat îşi coseau cele mai frumoase costume tradiţionale, îşi ţeseau covoare şi macaturi, tulpane şi marame din borangic pe care le aşezau cu grijă în lada de zestre meşteşugită cu migală de un tâmplar. Aşa se întâmpla odinioară în lumea satului... Totul se desfăşura după reguli precise, după rânduieli nescrise, respectate cu tărie, asemenea celor mai de preţ comori, pe care noi avem datoria să nu le lăsăm uitării.

Aşadar, sunteţi aşteptaţi la Muzeul Ţăranului Român unde veţi regăsi o inedită expoziţie cu vânzare. Veţi putea cumpăra, pe alese, covoare, ştergare, costum