Poet şi prozator. S-a născut la Odessa. A învăţat într-un gimnaziu din Petersburg, din care este exmatriculat pentru restanţe. A fost vameş. Primele versuri le publică în 1904, la Jitomir. Peste un an revine la Petersburg, colaborând la revistele "Spectatorul", "Ciocanul", "Măşti" ş. a. Pentru prima oară semnează cu pseudonimul Saşa Ciornâi satira politică "Fleacuri", care îl face celebru şi duce la închiderea revistei "Spectatorul". Prima sa carte, "Motive diverse", este interzisă de cenzură. În

1906-1907 se află în Germania, frecventează cursuri universitare la Heidelberg. Revenind la Petersburg, colaborează (1908-1911) la revista "Satiricon", cunoscând o notorietate panrusească. Scrie câteva cărţi pentru copii, printre care "Tuc-tuc" (1913) şi "Alfabetul viu" (1914). Traduce. După revoluţia bolşevică se refugiază la Vilnius, apoi emigrează în Germania, unde-şi publică volumul "Sete" (1923). În ultimii ani de viaţă se dedică prozei - "Povestiri neserioase" (1928), "Povestiri soldăţeşti" (postum, 1933). Moare în localitatea franceză Lavanda.

A fost un scriitor în afara grupărilor şi curentelor literare, însă o parte a creaţiei sale (inclusiv mostrele din prezenta selecţie) este de un suflu sui generis modern, afin avangardiştilor ruşi redutabili (V. Hlebnikov, A. Krucionâh, D. Burliuk...).

În aşteptarea trenului de noapte

Blondul neamţ

Bea bere blondă.

Bea, crăpa-vei să crăpi!

Iar eu, străinul,

Stau vlăguit,

Mai livid ca degetul mezin,

Şi plictisit privesc spre vreun bec oarecare.

Am răsfoit reviste:

Portrete de prinţi şi principese,

Glume tâmpite,

Expoziţie de mopşi la Berlin...

Crâncen cuprins de căscat,

Tremur în subţirea pelerină

Pătimaş privind la ceas.

Patruzeci de minute pân-la plecare!

Îmi muşc mustaţa,

Pr