Emanoil Câmpeanu, antrenorul care a descoperit-o pe Alina, îşi aminteşte că actuala campioană olimpică era ciuca bătăilor în primul an de activitate
Tehnicianul susţine că principalele calităţi ale Alinei sunt viteza nativă şi forţa explozivă
În urmă cu 14 ani, o puştoaică firavă îşi punea în cap să ajungă o karateka respectată. A nimerit, poate întâmplător, la judo, dar totul părea încă un simplu moft copilăresc. Emanoil Câmpeanu, antrenorul care a descoperit-o pe Alina, îşi aminteşte cu plăcere începuturile colaborării sale cu cea care urma să devină campioană olimpică: "Era pe 12 aprilie 1994 când am ajuns la Şcoala Generală numărul 198, pentru o selecţie.
Atunci am descoperit-o şi pe Alina", rememorează Câmpeanu. Dar lucrurile nu au evoluat de la început în direcţia dorită de tehnician. Deşi a fost legitimată la Clubul Ecran, sportiva nu reuşea să se adapteze. "Era firavă, plângăcioasă şi extrem de sensibilă la orice. Iar asta a durat destul de mult, cel puţin un an, un an şi jumătate", susţine antrenorul.
S-a schimbat după primul cantonament
Şansa i-a zâmbit Alinei doar după doi ani de activitate, când antrenorul a decis să o ia în primul cantonament. "În primul an nu am luat-o în cantonament, dar la următorul m-am decis să o duc şi pe ea. Atunci s-a întâmplat ceva, a fost ca o revelaţie.
Fetiţa plângăcioasă dădea dovadă de o rapiditate ieşită din comun, de o precizie pe măsură şi de o forţă explozivă. La scurt timp, a câştigat prima ei medalie, bronzul la naţionalele de junioare şi totul se schimbase în bine", susţine Câmpeanu.
Ulterior, tehnicianul a decis ca Alina să devină căpitan de echipă, iar schimbarea în bine era ireversibilă. Cu timpul, s-a ajuns în situaţia, oarecum surprinzătoare, ca fetele să o evite la antrenamente. Nu pentru că nu ar fi avut relaţii bune, ci pentru că niciuna nu reuşea să-i mai facă