Acum, lucrurile sunt intr-o evidenta schimbare. Mai avem inca inflatie, dar in scadere. Iar salariile se misca mai iute decat preturile. Ne confruntam in pragul aderarii la Uniunea Europeana cu mai multe feluri de inflatie: una structurala, cu radacini in economia reala; alta corectiva, care readuce in actualitate preturile ramase in urma miscarii economiei; si ne mai confruntam cu o inflatie emotionala, fara nici o legatura cu logica economica. Persista inca, la noi, un climat inflationist impregnat in toate fibrele societatii noastre.
Acum, insa, factorilor psihologici inflationisti li se contrapun factori psihologici antiinflationisti. Leul greu este unul dintre ei, jucand un rol important in calmarea inflatiei. Fireste, alaturi de politicile monetara, fiscala, salariala si altele.
Nimeni nu si-a propus, la Banca Nationala, sa reinventeze roata. Experienta altor tari, cu deosebire cea a Poloniei, ne-a fost de folos. Banca Nationala a nominalizat criteriile si a infatisat un posibil calendar. Decizia a fost luata de Guvern si validata de Parlament. Acum procesul e aproape incheiat. De la 1 ianuarie 2007, cand Romania va fi deja membra in Uniunea Europeana, vor circula numai lei noi. Leii grei.
Au fost si voci care n-au crezut in leul greu. Mai mult, au sustinut ca BNR "umbla cu subterfugii" in loc sa atace frontal inflatia si sa lase leul asa cum este. Banca Nationala, insa, a exprimat un alt punct de vedere. Convinsa ca astfel de invinuiri, pe care le-a socotit strambe, pot sa duca la derutarea publicului.
Fara indoiala ca marea prioritate a Romaniei nu era leul greu, ci reducerea inflatiei sub 10% in cel mai scurt timp posibil. Dezinflatia era tinta. Pentru a ne apropia de exigentele Uniunii Europene. Leul greu a fost gandit ca un vehicul. Si chiar a devenit un vehicul.
Efectul s-a dovedit a fi benefic. Noua moneda a jucat un ro
