Adevărul este că de când am pus piciorul în Piracanga, i-am cerut Universului ăstuia mare şi bun să mă ajute să reîncep să scriu. Să public ceea ce scriu. Atunci când trăiesc ceva frumos vreau să împărtăşesc bucuria mea cu ceilalţi. Iar bucuriile în viaţa mea, mai ales de când cu Brazilia asta, sunt la tot pasul. Citiţi şi:

Viaţa românilor din ParadisFOTOGALERIE Viaţa ca o vacanţăadevarul.es - Cu banii câştigaţi în Spania, un român şi-a ridicat casă în BraziliaFOTOGALERIE Aventuri pe Valea LotruluiVacanţa la ţară, frumoasă pe hârtieCălătoriile lungi pun sănătatea în pericol

Sunt Laura Câmpean, am 33 de ani şi am plecat în iunie anul ăsta, împreună cu Florian (37), jumătatea mea cu acte, plus copilul aflat încă în burtica personală, în Brazilia. În statul Bahia, unde, pe o margine de râu şi un ţărm de Ocean Atlantic, înconjurat de junglă, se află un sat ecologic numit Piracanga. O comunitate internaţională în care trăiesc acum aproximativ 30 de oameni din toate colţurile lumii - din Uruguay şi până în Kenya.

Am venit aici pentru că voiam altă viaţă. Departe de jungla oraşului. O viaţă în natură. O viaţă simplă, curată, în care să ne bucurăm zi de zi de tot ce au Pământul şi Cerul de oferit. O viaţă în care să dăruim mai mult decât primim.

O viaţă în care să ne reamintim, într-un loc care ţine la ecologie şi la creşterea spirituală, cum să fim mai buni, mai iubitori, mai atenţi cu noi înşine şi cu ceilalţi, mai toleranţi, mai deschişi, mai relaxaţi, mai calmi. Şi să-i putem oferi toate astea şi lui Sasha, copilul nostru aflat pe drum.

Iar dacă mă întrebaţi de ce Brazilia, este pentru că amândoi tânjeam după o ţară mereu caldă. O ţară în care e mereu soare şi mare, e mereu verde de jur-împrejur.

În fiecare zi, o să vă împărtăşesc aici bucăţi din viaţa noastră. Aşa cum ni se întâmplă ea în Piracang