Dacă italienii se aşteptau să dea buzna la ei profesori universitari, ingineri sau medici specialişti din România pentru a câştiga o bucată de pâine, s-au înşelat crunt. De fapt, categoriile sociale care au luat drumul însoritei Italii au fost cele mai defavorizate: cei mai săraci din cele mai amărâte sate, dezrădăcinaţii din mahalalele marilor oraşe, „pensionarii” educaţi în instituţiile penitenciare.

Aceştia sunt cei care, nemaiavând nici ce pierde, nici ce câştiga într-o ţară în care tot ceea ce era de furat se furase deja, au preferat să-şi ia lumea în cap pornind spre un necunoscut plin de promisiuni. Nimeni nu i-a aşteptat acolo cu pâine şi sare. Majoritatea au eşuat prin taberele improvizate din no man's land-ul marilor oraşe, toleraţi de autorităţi comode sau excedate de afluxul de imigranţi, unde n-au avut nici locuri de muncă cinstită şi nici vreun dram de înţelegere din partea colectivităţii.

În mod aproape necesar, viaţa lor a căpătat cursul pe care-l acuză acum autorităţile italiene: infracţiuni minore - furturi, înşelăciuni sau majore - tâlhării, violuri sau chiar crime. Nu ştiu dacă în mod real românii - sau cei care se legitimează a fi români - deţin, într-adevăr întâietatea în statisticile negre. Probabil că nu. Marocanii şi albanezii au o tradiţie mai puternică pe aceste coordonate. Românii însă s-au remarcat prin natura mizerabilă, dezgustătoare a faptelor lor. Dacă furturile şi înşelăciunea mai sunt, de bine de rău, tolerate, nimeni nu e dispus să accepte violul sau crima. Sau pe ambele. Mailat n-a fost un deschizător de serie, dar a întruchipat toate elementele detestabile: de etnie romă, cu antecedente penale, autor al unui viol urmat de o crimă absurdă. Nu ştiu cum se face, dar compatrioţii noştri se află sistematic în postura de violatori odioşi - precum cei doi ţigani unguri care au agresat cuplul de adolescenţi de la Roma, de Sf