Secolul XX a adus afirmarea genului de literatură distopică,tendinţă în care s-auînscris autori ca George Orwell,Ray Bradbury,H.G.Wells sau Aldous Huxley;scrierile acestora fiind exploatate ulterior şi de către industria cinematografică.Situate de cele mai multe ori în zona ştiinţifico-fantasticului,marile opere ale literaturii distopice au relevat o remarcabilă putere de anticipaţie a autorilor,care pot fi catalogaţi drept nişte vizionari ai lumii moderne.

Care sunt temele predilecte ale literaturii de acest gen?În primul rând,scopul este crearea imaginii unei societăţi distopice.(de la termenul de distopie,ce desemnează o anomalie).O societate de acest tip se caracterizează printr-o stare a lucrurilor ce contravine naturii umane,dezumanizarea fiind cuvântul de ordine.Întrebarea de la care porneşte un autor în alcătuirea unei opere ce aparţine literaturii distopice este ”Cum ar fi dacă......?”,întrebare pusă pentru a obţine o viziune asupra viitorului.De multe ori,scrierile care aparţin acestui gen atrag atenţia asupra unor situaţii periculoase din lumea reală,aspect ce face un pic nedreaptă încadrarea acestora în categoria SF-urilor.

Tehnologizarea excesivă şi absenţa contactului cu natura;influenţa mass-mediei în toate compartimentele vieţii sociale şi imposibilitatea manifestăriilibertăţii de gândire a individului;dezumanizarea determinată de eliminarea sentimentelor;un regim totalitar în care o elită sau un singur conducător deţin puterea absolută;un stat în care este exercitată o supraveghere permanentă asupra cetăţenilor-toate acestea au reprezentat principalele teme abordate de către autorii de literatură distopică.Un aspect întâlnit în mai toate operele acestui gen este figura centrală,protagonistul care descoperă disfuncţiile ordinii existente şi care începe să lupte împotriva ei,făcând parte uneori chiar din rândul celor care au încercat