Bunici cu copii, tineri îndrăgostiţi sau puşti care peste câtevaluni vor susţine naţionala din tribune au păşit sâmbătă în noultemplu al fotbalului românesc.
La poarta principală de pe strada Maior Coravu, câţiva angajaţiai primăriei împărţeau pliante cu prezentarea Naţional Arena. Obunicuţă a luat vreo zece broşuri, dar după ce s-a convins că nuare ce face cu ele, le-a returnat.
În holul de la intare, câţiva comercianţi s-au convins căstadionul poate fi o afacere bună. Un pahar de suc, de orice tip,era vândut cu preţul unei sticle de 1,5 litri! Oamenii nu au făcutînsă nazuri. Bucuria de a păşi pe un asemenea stadion i-a făcutgeneroşi.
Nimenin-a călcat gazonul!
În interior, bliţurile au lucrat spornic până târziu, fiecaredorind să fie parte, măcar ca personaj de fotografie, la ziua încare Naţional Arena a fost dată la cheie. Doi bărbaţi de vreo 25 deani, cu fulare galbene la gât, au pus întrebarea zilei: "De ce nuau venit şi tricolorii în vizită? Ştim că sunt în Bucureşti, lapregătire. Ar fi fost frumos să fie alături de noi". Evident,nimeni nu le-a putut răspunde.
Pe gazon, n-a intrat nimeni. În tribune, oamenii s-au aşezat pescaune, în special pe cele tapiţate, de la oficială, şi au privitde jur împrejur, aşa cum faci atunci când mergi la muzeu. Un bătrâncu părul alb fluieră a uimire şi trage concluzia: "Aici am văzutnaţionala în 1969, când am bătut Portugalia cu 1-0. Sper să maiprind o victorie mare pe viu, dacă o să-mi permit să-mi cumpărbilet. Acum avem stadion, dar ne mai trebuie şi o echipănaţională".
55 de mii delocuri este capacitatea Naţional Arena, din care 20.000 sunt latribuna I. Aproape 300 de locuri sunt destinate persoanelor cuhandicap şi însoţitorilor acestora, pe stadion fiind amplasatelifturi, rampe şi toalete speciale
94 de căi deacces sunt la cea mai mare arenă sportivă a ţării. Intrareaspectatorilor