Ce sa mai spun daca se procopseste cu purici de la caini, vreo intepatura de albina, spini in talpa sau in maini sau, sau... sa spun oare? Vreo piscatura de capusa! Oo, nuuuu!... Doamne fereste, bat in lemn, nici nu vreau sa ma gandesc, piei, drace!... Nu scriu din placere acum, scriu din revolta, din prea mult plin. Ma simt frustrat si jignit in calitatea mea de animal sanatos fizic si mintal, pentru ca vad cum ne indepartam din ce in ce mai mult, noi, oamenii moderni, de natura, de natural si asta ma revolta. Pana si cei care s-au nascut si au crescut intr-un mediu liber, deschis au ajuns sa se converteasca la „moda" aceasta, s-au exilat mai bine-zis in lumea moderna, sterila, lipsita de orice mirosuri neplacute, de orice bacterii, o lume prea „perfecta" pentru a te simti relaxat, una plina de fobii, de spaime si de paranoia. Unde este detasarea omului din trecut, care stia sa fie fericit in ciuda nenumaratelor pericole ce il pasteau in orice moment, a bolilor incurabile, a animalelor salbatice, a masacrelor frecvente si, mai grav, a lipsei de hrana? Acum ne temem si de o simpla raceala. Viata unui om, paradoxal, cand suntem peste 6 miliarde, a devenit mai pretioasa decat atunci cand eram mai putini, mai fragili si mai expusi mortii subite. Lumea actuala este mai presus de orice una bolnava mintal. E mai curata, are mai putine boli fizice, dar e mai nebuna si mai inspaimantata de moarte ca niciodata. Cand spun toate astea ma gandesc la copiii din orasele noastre civilizate de astazi, la cat de nefericiti pot fi ei in comparatie cu cei care acum le sunt parinti sau bunici. Plozii acestia nu mai trebuie sa planga pentru ca „sufera"; daca il lasi sa se smiorcaie atunci cand are mofturi mai mult de doua minute, esti o bruta, „ai satisfactie sa il vezi plangand", „vrei sa demonstrezi care e mai tare dintre voi doi", „vrei sa faci barbat dintr-un copil de 2 ani" etc.; da