Telefonul Mariei a sunat când eu lucram la interpretarea unor teste psihologice.
- Vino urgent la mine. Sunt la Penitenciarul Rahova, la celula 131.
M-am îmbrăcat şi am plecat spre închisoare fără să stau prea mult pe gânduri. De Maria mă simt legat prin ciudate fire, pe care timpul le-a făcut tot mai puternice. Am cunoscut-o în liceu, când aveam amândoi 16 ani. Era o fată blondă, înaltă, frumoasă, ce captiva pe cei mai mulţi colegi prin spiritul ei rebel. Stârnea antipatia tocilarelor din clasă, de care nu se sfia să-şi bată joc cu orice prilej.
Era o nonconformistă ce seducea prin faptul că discuta deschis subiecte tabu pentru cei mai mulţi. În plină dictatură avea curaj să-l înjure pe Ceausescu în faţa oricărui străin.
Întorcea pe dos multe din opiniile oficiale, discutând de pildă despre libertatea avorturilor, riscând să fie etichetată ca prostituată sau, mai rău, ca duşman de clasă. Mulţi o ţineau la distanţă, deşi în secret îi admirau curajul. Într-o epocă a unei moralităţi stricte, ea a fost prima fată pe care am văzut-o sărutându-se în public, în curtea liceului, cu un băiat din anii terminali.
Cred că m-a simpatizat de când ne-am cunoscut, deşi îşi bătea joc de mine de câte ori avea ocazia. Mă făcea mereu să roşesc pentru timiditatea mea în relaţiile cu fetele. Îmi spunea că nu trebuie decât să întind mâna şi fetele vor veni la mine, că nici una nu apreciază puritanismul meu, pe care-l văd doar ca o formă de infantilism.
În relaţia cu mine se purta la început ca o soră mai mare. Nu doar că mă învăţa cum să mă port cu fetele, dar discuta despre viitor, despre libertate, despre societatea capitalistă în care i-ar fi plăcut să trăiască, aşa cum eu nici măcar nu îndrăzneam să visez. Probabil că familia ei fusese în occident. Poate că urmărea prea multe filme la video, aduse în secret de peste graniţă. Po
