Viitorul sună al dracului de rău! De şase luni de zile vedem cum suntem păstoriţi de un guvern care nu este în stare să ia o singură măsură economică viabilă, aşteptăm cuminţi să vedem cum alegerile parlamentare vor fi câştigate de baronii tuturor partidelor, vedem transpuse în practică indicaţiile preţioase ale unui fost informator al Securităţii care trasează strategii politice.

Zi de zi sărim de la o nouă propunere de suspendare la alta, navigăm printre matrapazlâcurile lui Dragnea, ascultăm impertinenţele ciocoieşti ale lui Antonescu şi ne întrebăm cât de rău va fi la anul. În tot acest timp, din toate capitalele europene vin ştiri despre dezbateri reale, cum ceilalţi prim-miniştri sunt preocupaţi de modul în care va fi construit noul buget al Uniunii Europene, cum să facă, ce să negocieze pentru a obţine mai mulţi bani pentru economia ţării lor. Noi n-am depăşit momentul reprezentării oficiale, Ponta şi Băsescu încă schimbând impresii despre modul în care trebuie interpretate deciziile Constituţionale. Aţi văzut în ultimele şase luni vreun politician preocupat de inflaţie, de creştere economică, aţi auzit vreo idee despre drumul pe care trebuie să meargă România? Poate că sunt resemnaţi, depăşiţi de situaţie, poate că ştiu că ne ducem dracului, dar ar trebui să ne spună şi nouă acest lucru cu subiect şi predicat. Nu să se prefacă, făţarnic, că impun management privat la companiile de stat, că angajează companii de recrutare, dar selecţia se face în aşa fel încât tot oamenii PSD şi PNL se dovedesc cei mai competenţi.

Soarta a câteva mii de familii a căror existenţă depindea de salariul de la Oltchim a devenit o miză electorală între Ponta şi Diaconescu, punând în cui orice şansă de privatizare reală. Taromul se prăbuşeşte sub privirile tâmpe ale ministrului Silaghi mult prea preocupat de discuţiile private cu asfaltatorii pentru a se apleca asupra probl