Liceeni şi-au luat rămas bun anilor de şcoală cu ocazia festivităţilor de absolvire care au împânzit tot judeţul. Flori, bucurii, speranţe, părinţi emoţionaţi, profesori fericiţi de reuşitele elevilor, un tablou colorat al finalului de mai.Peste tot s-au ţinut discursuri frumoase pline de mulţumiri şi speranţe pentru perioada ce va urma. O stare de normalitate am spune dar care va trebui probată de perioada ce va urma. Pentru unii urmează facultatea, pentru alţii căutarea unui loc de muncă într-o piaţă tot mai săracă în oferte. Bucuria momentului ţine foarte puţin, grijile încep uşor să-şi facă simţită din nou prezenţa, generate de instabilitatea prezentului şi incertitudinea viitorului. Ce le rezervă viitorul pentru aceşti absolvenţi care acum păşesc pe un drum prea puţin luminat de situaţia economică ? E o întrebare la care din păcate ei nu pot răspunde, răspunsul ar trebui să vină de undeva din altă parte, care să-i convingă de zicala care spune că dacă ai carte musai să ai şi parte. Ei vor duce greul vremurilor ce vor veni, şi e păcat să le îngreunăm de pe acum situaţia, şi să le lăsăm o “grea moştenire”, pe care o tot perpetuăm de 23 de ani încoace. Să nu-i lăsăm să devină o nouă generaţie de sacrificiu, ajunge cu cele de până acum care tot au aşteptat ele săracele o schimbare în bine. Fie care speranţele lor cu ocazia absolviri să-şi vadă finalitatea în anii ce vor veni. Aşa îi putem ţine aproape oferindu-le nu doar o speranţă, ci ceva concret care să-i facă să rămân înţară. Un discurs politicianist cu siguranţă nu-i va opri să plece, e nevoie de mult mai mult.

Liceeni şi-au luat rămas bun anilor de şcoală cu ocazia festivităţilor de absolvire care au împânzit tot judeţul. Flori, bucurii, speranţe, părinţi emoţionaţi, profesori fericiţi de reuşitele elevilor, un tablou colorat al finalului de mai.Peste tot s-au ţinut discursuri frumoase pline de