Noroc că evoluţionismul nu are o estetică intrinsecă. Şi nici o morală ataşată acestei estetici. Evoluţionismul propune mai degrabă o estetică cauzală. Îţi spune de ce a ajuns x sau y să fie considerat frumos. Şi nu face consideraţii calokagatice, de tipul „este bine şi adevărat că x sau y sau veta e frumoasă“. Acum, că am făcut această introducere, haideţi să vedem cît de des îşi clăteşte ochii mama. Mama natură.
Un personaj virulent
Iudaismul timpuriu îngloba cultul unei doamne Dumnezeu, Aşerah, zeiţă a fertilităţii şi a naturii, cu sîni şi coapse generoase. Doamna God, ce naiba! Aşerah a fost aruncată din panteonul şi aşa destul de rarefiat, condamnată la invizibilitate, lăsîndu-i consortului toate meritele creaţiei. Poate de la înălţimea acestui exil vine şi virulenţa ei.
Hai să o cunoaştem, nu dintr-o perspectivă wicca, ci mai degrabă ca un portret antropomorfizat. Mama Natură (MN) este pragmatică şi crud de indiferentă la adresa suferinţelor provocate creaturilor ei. MN nu se trezeşte dimineaţa, în ascunzătoarea ei, să-şi împodobească chipul, să-l feminizeze cumva. Ea este cea care aruncă fardul şi boiul peste tot poporul, îndemnînd la înşelătorie, iluzie şi mistificare. Nu vă lăsaţi prostiţi, cetăţeni. MN nu vă vrea binele. Vă vrea boaşele.
Selectivă. Selectivă sexual
MN e o meşteşugară a aspectelor aparent inutile ale creaţiei. Ea i-a dăruit păunului coadă, astfel că amărîtul trebuie să stea în ţarcuri ca să nu-l mănînce jivinele, pentru că podoaba îl încurcă în viaţa de zi cu zi. Coadă care nu-l face frumos decît în ochii vreunui hegeloman de duminică, şi nu în rîndul femelelor curcoforme din propria lui rasă. Coadă care-l face însă, potenţial, dezirabil sexual. Pentru aceleaşi femele antemenţionate, evident.
DE ACELASI AUTOR Bunici, eroi şi altruisme eXtreme Micuţa chinezoaică, psihoterapia şi anxietatea Pupat Piața
