Destinatar:
Lector dr. Florentina Sâmihaian
Dragă Tina,
ŞTI UNA dintre persoanele cele mai avizate în chestiunile legate de învăţământ şi, ca autoare de manuale, cred că nu ai rival. Din aceste motive cred că nu te vei supăra să fii destinatara unei scrisori legate de şcoala de astăzi. Ştim, amândouă, că atât la noi, cât şi în restul Europei, nimeni nu pare a fi mulţumit de evoluţia învăţământului, domeniu care, curios lucru, n-a reuşit să ajungă niciodată pe lista de priorităţi a politicienilor. Cauza mi se pare evidentă: guvernanţii sunt oamenii prezentului, ei par a sta fie degeaba, fie sub imperativul carpe diem! Viitorul e pentru ei o abstracţiune de care ştiu să se ferească. În consecinţă, fiecare zi care trece mai distruge o porţiune de viitor. Odată am fost întrebată care e diferenţa principală dintre Româniile de care mă ocup cu încăpăţânare (cele dintre 1848 şi 1947) şi România de astăzi. Nu mai ştiu ce-am răspuns, dar între timp m-am lămurit: pentru Româniile acelea viitorul era cel puţin la fel de important ca prezentul, în schimb România de azi a pierdut complet „antrenamentul" viitorului, muşchii viitorului i s-au atrofiat.
Dacă politicienii nu se ocupă de şcoală, în schimb am aflat cu stupoare că şcoala se ocupă de politică. Şi nu târziu, în liceu, ci încă din clasele primare, aşadar până la 11-12 ani! Mai multe cunoştinţe care au copii de această vârstă mi-au povestit, unii pe bună dreptate indignaţi, alţii numai uimiţi sau chiar amuzaţi, că la orele de educaţie civică din clasele mici, copiii sunt învăţaţi să-şi facă, pe tiparul politicienilor, campanie electorală, ca să fie aleşi! Nu să fie buni la învăţătură, cinstiţi, inimoşi sau mai ştiu eu cum, ca să ajungă automat în topul afectiv şi al stimei colegilor, nicidecum. Ci să împartă fluturaşi, să dea cadouri, aşa cum politicienii dau bere şi mici în camp
