În general, se dau două explicaţii pentru rezultatele slabe de la bacalaureat: desele schimbări în proiectarea examenelor şi dificultatea subiectelor. În rîndurile următoare, cu riscul de a îngroşa numărul şi aşa mare al celor ce au scris pe această temă, voi încerca să nuanţez puţin afirmaţiile şi, poate, să îndrept discuţia şi spre alte teritorii. Prima explicaţie – şi aici vorbesc din punctul de vedere al profesorului de română – este mai degrabă o legendă, cîtă vreme din anul 2003 structura probei este neschimbată: un număr de aplicaţii privind înţelegerea unui text literar, redactarea unui text în funcţie de o cerinţă dată (scrisoare, argumentarea unei opinii etc.) şi redactarea unui eseu structurat. Chiar şi manualele pe care le folosesc azi elevii au fost scrise prin anii 2004-2005. A doua cauză, cea referitoare la dificultatea subiectelor, este mai greu de probat, dar, dacă programa de examen şi structura probei nu s-au modificat, este greu de susţinut că gradul de dificultate a sporit într-atît încît să producă rezultatele actuale. Mai mult chiar, subiectele fiind elaborate an de an în conformitate cu aceeaşi programă, au devenit previzibile, fiind de fapt variaţiuni ale cîtorva teme: caracterizarea unui personaj de roman (de tip obiectiv ori subiectiv, ante ori postbelic) sau de comedie (Caragiale, desigur), condiţia ţăranului ori a intelectualului, comentarea unui text liric simbolist (Bacovia, nu?) sau romantic (cine altul decît Eminescu?). Au mai generat discuţii şi camerele de supraveghere din săli, care i-ar fi stresat pe elevi. Şi totuşi, sînt ani buni de cînd ele ne-au invadat viaţa. Se află în metrou, în autobuze şi tramvaie, în magazine de tot felul, în discoteci, pe stradă, chiar şi pe coridoarele multor şcoli, şi nimeni nu păruse a fi deranjat pînă de curînd; de cele mai multe ori, nici nu le mai băgăm în seamă. Sau prezenţa jandarmilor, chiar da