O nouă politică îşi face simţită prezenţa în aceste zile în România; dar nu numai. Semnele ei le înşir aici, cu gândul că, poate, s-ar înţelege ceva din ele, mai cu seamă că fenomenul nu este exclusiv românesc.

O primă, foarte vizibilă, manifestare este prezenţa unei mase de nemulţumiţi în stradă, paralel cu degringolada politicienilor care ori tac, precum guvernanţii, ori fac manevre de intrare în posesie a capitalului de imagine al protestatarilor.

Opoziţia parlamentară s-a comportat solidar cu mulţimea adunată în stradă care îşi afirma poziţiile antiprezidenţiale şi antiguvernamentale. Dar felul cum a fost întâmpinat - cu ostilitate nedisimulată - Ludovic Orban în Piaţa Universităţii a arătat în mod clar că lumea a-partinică de acolo nu doreşte o fuziune cu protestatarii care au reprezentare în Parlament.

În acelaşi timp, pe lângă partidele parlamentare din opoziţie, care s-au declarat solidare cu ceea ce se întâmplă în Piaţa Universităţii, au început să îşi arate faţa alte forţe cu pretenţii politice. „Noua Dreaptă" a vrut să îşi instaleze propria staţie de amplificare în piaţă, strigându-şi de la ea sloganurile, dar în urma unei dispute a trebuit să ţină seama de mulţimea obstinată în a nu se lăsa infiltrată, dominată şi deturnată către altceva decât polimorfismul său.

Alte forţe politice vocale pe scena publică românească au adoptat diverse atitudini. „Noua Republică", asociată dintru început, prin ideile profesate, ca şi prin reprezentanţii ei, cu forţele politice din arcul guvernamental, păstrează tăcerea, buimacă sau pândind o ocazie potrivită. La fel şi partidele maghiare de opoziţie la UDMR, cel al lui Tökes sau cel al primarului din Odorhei, Szász Jenö, care, dintr-o dată, au încremenit în expectativă.

După o aşteptare calmă, maghiarii din HarCov (Harghita-Covasna, pentru cei care nu cunosc prescurtarea), au ieşit în