Cei mai mici au doar câţiva anişori. Unii nu ştiu să scrie sau să citească, dar sunt experţi la şah. Când se află în faţa tablei de joc sunt atenţi din cale-afară. Abia dacă mai respiră, stau încrâncenaţi şi fac mişcările cu hotărâre. Când pierd, au faţa scăldată în lacrimi. Vor să fie cei mai buni, să primească medalii, să fie lăudaţi. La Festivalul Internaţional de Şah ce are loc în aceste zile la Hotelul Petrolul din Eforie Nord participă 150 de copii, iar 50 dintre aceştia au mai puţin de opt ani. Micuţii dau în fiecare zi o lecţie de perseverenţă. Când câştigă, toată lumea e a lor. Eşecul îi afectează, dar îi şi ambiţionează.

Expert la cinci ani

George Michael Müller (foto stânga) este din Bucureşti, a împlinit cinci ani acum o lună şi este cel mai mic concurent. Când partida e în toi, nimeni nu-i poate distrage atenţia. E numai ochi şi urechi. A început să participe la concursuri când nu avea nici măcar patru anişori. Trăieşte cu toată fiinţa fiecare partidă. Atunci când pierde, iese din sală supărat foc şi face eforturi mari să-şi stăpânească lacrimile. E ambiţios, aşa că vrea mereu să se perfecţioneze. Ca totul să iasă perfect, mereu o roagă pe mama lui să joace şah cu el. Şi e tare mândru când reuşeşte să facă şah mat! Îi place să fie profesor şi să dea lecţii şi celorlalţi copii.

„Regele e cel mai tare!“

Filip Angheluţă (foto dreapta) e tot bucureştean, are şase ani şi a învăţat să facă primele mutări pe tabla de şah când avea doar trei anişori. Înainte de a începe partida, micuţul se antrenează. Îşi încordează muşchii, îşi adună toate forţele, iar apoi poate începe. Piesele lui favorite sunt tura, regina şi regele. „Tura face mişcări mari, iar regele e cel mai tare“, îşi explică micuţul opţiunea în timp ce arată cum se antrenează el pentru partida de şah. Când este întrebat ce-i place să facă în t