Ediţia 2009 a rally-raid-ului a fost una nemiloasă, inclusiv cu favoriţii. Peste 220 de abandonuri, peste 1200 de kilometri anulaţi, un pilot mort şi alţii în comă a înregistrat, la final, un Dakar plin de neprevăzut. Nici unul dintre cei peste 500 de participanţi care s-au adunat pe 2 ianuarie la Buenos Aires nu se aştepta, probabil, ca această competiţie automobilistică, cunoscută pentru duritatea ei şi în trecut, să fie un chill out party.

Fie că era vorba de profesionişti sau de amatori, de piloţi auto sau de motociclişti, toţi ştiau că se înhamă la un tango îndrăcit cu doamna cu coasa.

Aceasta este însă menirea pilotului de rally-raid, el trăieşte şi se hrăneşte din lupta continuă cu pericolele care apar după fiecare dună sau la fiecare fir de iarbă din pampas şi vrea tot timpul să ajungă unde nu a mai fost înainte sau unde, poate, nimeni nu a mai fost înainte.

Dakar-ul argentiniano-chilian nu a fost cu nimic mai prejos decât predecesorul său de peste ocean. Multe voci însă au spus că organizarea a lăsat de dorit în multe rânduri şi că terenul nu a fost studiat pe cât de bine ar fi trebuit. Au fost mulţi piloţi care s-au plâns că navigatoarele GPS pierdeau semnalul printre dunele muntoase.

Astfel de probleme, coroborate cu o greşeală a organizatorilor, au dus la moartea pilotului francez Pascal Terry, care a fost găsit abia la două zile după deces.

Terry, care a emis un semnal de urgenţă, ignorat însă de organizatori pe baza unor informaţii eronate cum că francezul ar fi ajuns la finişul etapei, a decedat de edem pulmonar. Au fost de asemenea reclamaţii şi asupra roadbook-urilor, care au oferit uneori informaţii mult prea generale.

Vremea, inamicul numărul unu

Condiţiile meteo au dat mari bătăi de cap participanţilor, în special ploile abundente, o serie de etape