Michael intră în salon şi se aşază la masă.
Charles, la fel de preocupat de băuturi, îşi ridică paharul şi i-l arată.
- Michael, ţi-am pus un pahar de vin roşu. E vechi de vreo şase ani. Excelent!
Michael ia paharul, îl ridică şi priveşte culoarea vinului. Îl goleşte dintr-o înghiţitură, cu lăcomie, vrând parcă să se ameţească.
- Ei? Cum e?
- Ai dreptate.
Michael se uită la sticlă. Pennington i-o arată, zâmbindu-i îmbietor.
- Încă unul?
- Da, mulţumesc.
Charlie îi toarnă încă un pahar. Michael îl bea la fel de repede. Când îl termină, o aude pe Sara râzând şi privind spre doamna Pennington, care se apropie.
- Draga mea, dar ce-ţi atârnă la spate? Parcă ai avea o coadă de drac.
Charlie o priveşte şi râde şi el.
- Whau! Soţia mea este un drăcuşor.
Michael, încă speriat, schiţează un zâmbet crispat. Ia sticla şi-şi toarnă încă un pahar. Doamna Pennington se apropie de Sara.
- Hei, ce râdeţi aşa? Ce am la spate?
Sara, râzând în hohote, o trage de coadă, care i se desprinde de rochie, şi i-o arată - un simplu şnur împletit, care se termină cu un ciucure ornamental.
- E de la scaun.
Bătrânica îşi priveşte soţul şi se aşază indignată.
- Dragul meu, cu râsul ăsta al tău m-ai făcut să mă simt atât de penibil.
Michael bea cu poftă al treilea pahar cu vin. La urechea lui apare bufonul.
- Ai grijă cu vinul ăsta! Este din 2004.
Michael râde, puţin ameţit.
- Ha, ha, şi ce dacă?
Doamna Pennington îl săgetează cu privirea. Charlie şi Sara au amuţit. Michael, sesizând că toţi îl privesc, devine serios.
- O, am spus ceva aiurea? Ştiţi, mi s-a părut că îmi aud soţia spunându-mi să fiu atent cu băutura, că mă pot ameţi.
Ceilalţi îl privesc cu răceală, neconvinşi.
- Credeţi-mă, n-am vrut să aduc nicio ofensă nimănui.
Charle