La restaurantul celebrului Chåteau de Schengen din Luxembourg a avut loc sîmbătă, 8 octombrie, dineul de închidere al Celui de-al X-lea Congres Internaţional al Societăţii de Studii Kantiene de Limbă Franceză. Desigur, celebrul Leibniz, cum îl apelează adesea Kant în Critica raţiunii pure, nu a putut participa, dar spiritul său a fost prezent din plin, măcar dacă avem în vedere că acest congres s-a ţinut la cîteva zile după Cel de-al IX-lea Congres Internaţional Leibniz. Înainte de a spune cîteva cuvinte despre aceste două manifestări ştiinţifice de primă mărime din lumea filozofică, să ne reamintim contextul. Cu cîteva zile înaintea începerii Congresului Internaţional Leibniz, România primea vestea opoziţiei Olandei şi a altor ţări europene cu privire la aderarea la spaţiul Schengen (adică acea zonă de libertate de mişcare în care controalele de la frontierele interne ale statelor semnatare sînt eliminate). Principala motivaţie a fost funcţionarea defectuoasă a Justiţiei române (cu tot ce ţine de asta: poliţie, vamă, procuratură, judecătorii, tribunale, curţi etc.), fapt simţit din plin de cel care călătoreşte prin Europa în aceste zile. Se ştie că autorităţile româneşti dau vina pe infrastructura defectuoasă. Dar aceasta este (sau ar trebui să fie) tot efectul politicilor guvernamentale, căci drumurile, căile ferate ori avioanele nu se construiesc singure. Preţul călătoriilor în Europa şi România Probabil că din cauza problemelor de infrastructură defectuoasă transportul la noi e mai scump ca peste tot în Europa. Un drum cu singura companie românească de transport aerian de la Bucureşti la Iaşi costă peste o sută de euro, adică tot atît cît costă drumul de la Bucureşti la Paris cu altă companie sau de şase ori (adică cu 600 la sută) mai scump decît un bilet de la Bucureşti la Stuttgart cu o companie low cost. Probabil că tot din cauza asta România nici măcar