Preparatele dulci sau de patiserie pregătite în mănăstirile greceşti se apropie foarte mult de cele pe care le fac azi urmaşele Penelopei, în cuhniile lor. Unele dintre ele sînt „de toată ziua“ – precum budincile de orez, halvaua (obţinută din griş, zahăr, apă, ulei, miere şi arome, simplă sau coaptă, caz în care este denumită „ravani“), plăcintele şi prăjiturile („bougatsa“, „boureki“, „kataífi“, „saraigli“) –, în vreme ce prepararea altora e legată de o anumită sărbătoare: „kourabyedes“, de exemplu, se pregătesc numai de Anul Nou.
Preparatele dulci sau de patiserie pregătite în mănăstirile greceşti se apropie foarte mult de cele pe care le fac azi urmaşele Penelopei, în cuhniile lor. Unele dintre ele sînt „de toată ziua“ – precum budincile de orez, halvaua (obţinută din griş, zahăr, apă, ulei, miere şi arome, simplă sau coaptă, caz în care este denumită „ravani“), plăcintele şi prăjiturile („bougatsa“, „boureki“, „kataífi“, „saraigli“) –, în vreme ce prepararea altora e legată de o anumită sărbătoare: „kourabyedes“, de exemplu, se pregătesc numai de Anul Nou.
Se folosesc foarte mult mierea şi migdalele, uleiul de măsline, lămîile şi portocalele, iar pentru preparatele de patiserie: brînzeturile – sărate sau dulci. Pentru că aproape nu există mănăstire care să nu aibă şi cîteva căpriţe, brînza proaspătă de capră – numită aici „myzithra“ – este unul dintre ingredientele cu care se umplu, de obicei, delicioasele „boureki“ (rulouri din foi subţiri de plăcintă).
„În comunităţile monahale, mesele erau mult mai bogate decît cele ale asceţilor, pentru că monahii trebuiau să satisfacă şi serviciile liturgice, în biserică, să muncească pentru comunitate, avînd nevoie de mai multă forţă şi rezistenţă şi, deci, de o hrană mai consistentă“
Arhimandritul Dositheos ● Mănăstirea Tatarna, Grecia
Poţiune toni