„Matrimoniale“ de Lia Bugnar e ceea ce se cheamă un text „comisionat“. Mai precis, i-a fost comandat scriitoarei de Teatrul „Nottara“ spre a se ilustra astfel, printr-un text nou-nouţ şi printr-un spectacol asemenea, tema crizei, adică subiectul dramaturgic principal al primei ediţii a Fest(in) pe Bulevard, un nou festival de teatru creat de instituţia de spectacole de pe Magheru.

Lia Bugnar a executat comanda hiperconştiincios. Aşa cum numai un ucigaş pofesionist îşi duce la capăt însărcinările. Ştergând din textul ei orice urmă de teatru autentic. Într-o partitură a cărei reprezentare prin spectacol nu durează mai mult de 80 de minute, a adus vorba despre mai toate crizele din lume. Trecute, prezente şi viitoare. Aşa căMatrimonialem-a dus cu gândul la poveştile de odinioară despre cenzură şi cenzori. Despre acei cenzori ce refuzau bunul de tipar ori înscenarea unui anume text, fiindcă îi lipsea problema internaţională, problema luptei pentru pace, aceea a înfrăţirii între popoare, cea a ilegaliştilor, cea a rolului conducător al partidului, cea a femeii fericite, cea a femeii nefericite, cea a uteciştilor, cea a importanţei citirii zilnice a Scânteii. Şi altele, şi altele. Spre a se preveni eventualele reproşuri, în multe texte problemele erau cumulate, nimic nu scăpa nebifat, actualitatea era totală, plenar reprezentată.

Desigur, vremurile s-au schimbat. Cenzorii au dispărut, iar Lia Bugnar nu agreează teatrul cu inserţie în politic şi social. Dar, ca să nu i se reproşeze că nu a scris o piesă cu de toate, o veritabilă shaorma teatrală, a făcut dinMatrimoniale un hiper-scenariu telenovelistic. Care porneşte de la un concurs la mâna unei femei putred de bogate, rea şi fără scrupule, concurs demarat prin rubrica de anunţuri de la nu ştiu ce site ori ziar, şi ajunge la felurite nefericiri, lovituri ale sorţii, lupta cu destinul, lupta cu fatalitate