Ortodocşii sărbătoresc astăzi Izvorul Tămăduirii, un mare praznic ce există din a doua jumătate a primului mileniu creştin.

Sărbătoarea datează din secolul al V-lea şi aminteşte de o minune petrecută în apropierea Constantinopolului. Se spune că împăratul bizantin Leon cel Mare (457-474), pe când era tânăr, se plimba printr-o pădure din preajma vechii cetăţi bizantine. Acolo, a întâlnit un bătrân orb, pe care l-a luat cu el şi a discutat mult despre Dumnezeu şi Învierea Fiului Său. După mai multă vreme, bătrânul l-a rugat pe Leon să-i dea să bea apă şi să-l ducă în cetate. Tânărul a căutat în jur un izvor, dar nu a găsit. În acel moment, i s-a arătat Maica Domnului, care i-a spus: „Nu este nevoie să te osteneşti, căci apa este aproape. Pătrunde, Leone, mai adânc în pădure şi, luând cu mâinile apă tulbure, potoleşte cu ea setea orbului şi unge cu ea ochii lui cei întunecaţi“. În acel moment, împăratul a găsit un izvor din care i-a dat să bea orbului şi l-a spălat pe faţă. Apa l-a vindecat imediat pe orb, iar tânărul Leon a exclamat: „Maica Domnului, eşti aici! Te-am găsit!“. Ajuns împărat, Leon a zidit lângă acea apă sfântă o biserică, cu numele „Izvorul cel primitor de viaţă“. În toate bisericile şi mănăstirile, după Sfânta Liturghie, se săvârşeşte slujba de sfinţire a apei - agheasma mică - după rânduiala specifică Săptămânii Luminate.