Protestul cu o mie de dascăli din fața Parlamentului, anunțat de sindicaliștii din Educație, a oglindit perfect situația în care se află la acest moment profesorii români: dezbinare, lipsă de motivație și frustrare.

“Nu o să se schimbe nimic, sunt convinsă. Am venit pentru că ne-a trimis directoarea”, spune vizibil plictisită Alina M. (26 de ani), dascăl la Şcoala pentru Deficienţi de Vedere din Capitală. Câștigă fix 9.700, un salariu mult prea mic pentru o persoană care se ocupă de copiii cu nevoi speciale. Cu 1.100 de lei pe lună, colega sa Andreea, originară din Târgu-Jiu, s-ar considera bogată dacă n-ar avea de plătit o chirie în valoare de 200 de euro.

Nici restul protestarilor tineri nu par să creadă cu adevărat în mesajele scandate. Se fofilează în spatele dascălilor cu experiență și, din când în când, mai trag câte un șuierat din vuvuzele. “Sper să ne dea mai mulți bani. Eu sunt de trei ani în sistem, iau opt milioane și predau la țară. Măcar naveta să mi-o deconteze”, spune cu năduf Leonard, un vlăjgan bine făcut, profesor de sport într-un sat din Pitești. Federaţia sindicală din care face parte are în plan blocarea anului școlar, în caz că ministerul va rămâne surd la cererile dascălilor.