Chibitii Dosariadei, cum i se mai zice acestei Mineriade a trecutului, s-au precipitat s-o justifice, invocand nevoia societatii romanesti de a nu mai avea politicieni si lideri de opinie santajabili. E un argument corect. Cu o absolut necesara, indispensabila conditie.

Ca procesul declansat sa se desfasoare sub semnul grijii de a dezvalui Adevarul despre un Trecut ascuns de traitorii lui din varii motive. Adevarul total si pana la capat. Se impune acest lucru, deoarece, de 16 ani incoace, prestatia unor politicieni si lideri de opinie a ridicat unele semne de intrebare.

In cazul unor vedete, multe momente din tranzitie ni s-au parut rodul unor comenzi primite de la forte oculte. Am presupus ca respectivii erau santajati cu Dosarul. Poate ca nu era asa.

Indiferent de motiv, existenta unor dosare secretizate sub cheie sub pretextul securitatii nationale ne-au facut sa-i suspectam.

Desfasurarea de pana acum a Dosariadei pune insa sub semnul intrebarii credibilitatea procesului necesar de descoperire a Adevarului. Sunt multi politicieni si jurnalisti despre care se sopteste prin redactii si pe la colturi ca ar fi fost bravi colaboratori ai Securitatii. Desi numele unora au aparut in presa, Stapanii Dosariadei n-au catadicsit sa caute in Arhiva pentru a vedea daca suspiciunile se adeveresc sau nu.

De aici, puternica impresie ca desecretizarea si trimiterea dosarelor in lume reprezinta o operatiune selectiva.

Dar nu numai atat. Afacerea cu notele informative ale Monei Musca, aparute peste noapte la un dosar existent deja la CNSAS si dat publicitatii, ne avertizeaza ca Dosariada a fost gandita pentru a face si mai eficient santajul.

In loc sa inlature posibilitatea ca un om politic sau un lider de opinie sa nu mai fie santajat, Dosariada a sporit posibilitatea ca el sa devina acum o simpla marioneta.

Sa ma explic. Inaintea De