Evenimentul s-a petrecut sambata. Textul acesta este scris astazi, cand au trecut deja 3 zile curate de la poveste. Ziarele au epuizat subiectul Lazar in totalitate inca de ieri, iar de azi toata lumea priveste spre meciul Romaniei cu Serbia.
Si cand spun toata lumea ma refer chiar la toata lumea, inclusiv la oamenii care gandesc marketingul clubului Rapid.
Povestea gestului lui Lazar a avut o forta deosebita. A impresionat sau i-a fost contestata profunzimea. A starnit polemica intre cei care au gasit gestul acestuia ca fiind deosebit si cei care l-au considerat unul firesc.
Fanii Rapidului si-au iubit si mai mult echipa, fanii rivalelor cu bun simt au respectat gestul, iar cei care inca nu s-au hotarat carei echipe sa-i acorde sprijinul au descoperit ca Giulestiul inseamna in primul rand povesti frumoase si abia apoi scuipati aruncati cu eleganta marlaneasca de la tribuna I.
Cu toate acestea, clubul pare sa fie inert la ideea de-a profita de pe urma castigurilor de imagine pe care Lazar i-l poate oferi. Jucatorul a beneficiat deja de pe urma probei sale de caracter, clubul insa se multumeste cu foarte putin. Cu trecerea timpului, oamenii vor asocia acest gest cel mult cu Lazar, nu si cu echipa pentru care acesta joaca.
Pana la urma, e si firesc sa fie asa. Lazar si-a facut partea sa de treaba la meciul cu Otelul, cand a refuzat acel penalty. Clubul insa pare sa astepte sa treaca meciul cu Serbia, pare sa astepte sa treaca meciul cu Dinamo, pare sa astepte urmatorul meci jucat acasa pentru a face ceva.
Iar culmea este ca punerea in vanzare a unui tricou cu o imagine in care Lazar reface gestul de refuz al penalty-ului nu inseamna un efort. Nici de gandire, nici de resurse financiare. Evenimentul s-a petrecut sambata. Textul acesta este scris astazi, cand au trecut deja 3 zile curate de la povest
