Pe lelea Teodora din Agrieş o ştie toată lumea pentru doinele ei şi pe la ea s-au perindat nenumăraţi oameni de radio şi televiziune ca să o cunoască şi să o înregistreze „Am noroc că ştiu cânta,/ Că-mi astâmpăr inima,/ Horile-s de stâmparare/ La omu’ cu supărare”, horeşte lelea Teodora. Pe la casa ei s-au perindat nenumăraţi oameni de radio şi televiziune ca să o asculte şi să-i înregistreze cântecele. În 1987, a fost chemată la Bucureşti, unde a făcut înregistrări radio cu Gruia Stoia, un cunoscut realizator de emisiuni folclorice dinainte de 1989. Toată lumea o ştie pe lelea Teodora după „horea cu noduri”, o moştenire pe care i-a lăsat-o bunica sa şi pe care, la rândul ei, a transmis-o fiicei şi nepotului. Vocea frumoasă i-a lăsat-o şi tatăl său, care era „diac” la biserică. „Horea cu noduri” sau „horea înturnată” este un stil de interpretare foarte vechi ce a fost descoperit de Bela Bartok, la începutul secolului XX, în Maramureşul istoric. Repertoriul Teodorei Purja nu cuprinde doar horea cu noduri, ci tot felul de cântece vechi: de cătănie, nuntă, dragoste, mioritice, dar şi doine, pricesne şi colinzi. Cu aceste cântece şi-a legănat şi crescut cei doi copii - Emil şi Lenuta - şi, mai târziu, pe nepotul său, Sergiu, care a primit şi el darul de a hori cu noduri.
Cântecele îi alină singurătatea
Teodora Purja s-a născut şi a copilărit la Agrieş, într-un sat de la poalele Ţibleşului al cărui nume vine de la fructul montan „agriş”. „Am avut o copilărie frumoasă, cu părinţii şi cu fraţii mei. Veneam seara de la vaci, de la miei şi ne jucam. De la mama şi de la bunica mea am învăţat să cânt. Sunt cântece pe care le cântau femeile la seceră, la sapă, pe toate dealurile, la câmp, la leagăn. La leagăn cântau un cântec lin de adormit copilul”, îşi aminteşte lelea Teodora. De 14 ani este văduvă şi trăieşte singură. Copiii şi nepotul i s-au