Am urmărit cu amuzament zbaterile televiziunilor căcănii (un simplu răspuns la sintagma \"presa portocalie\") pe tot parcursul zilei de ieri, ca reacție la discursul din Parlament al lui Victor Ponta, preşedintele PSD.
Cei prezenţi acolo păreau nişte găini fără cap, care alergau prin ograda familiei Voiculescu, stropind cu sânge în toate părţile. Trădare, trădare, trădare!, strigau ei şi atacau, vag bezmetic. A început pe bloguri. Radu Tudor, Victor Ciutacu, Mircea Badea, dar şi zeci de analize şi mii de comentarii. "Discursul lui Ponta din Parlament, foarte lung, apreciativ şi aspiraţional, a fost străbătut de la cap la coadă de un ton defensiv, inferior, apologetic, chiar umil" (Mircea Badea), sau "Lupta strategică şi de orgolii pentru şefia Opoziţiei şi întâietatea discursului mă lasă rece. Aş fi preferat, ca unul care are mai mulţi ani de Opoziţie antibăsesciană efectivă decât are Ponta în politică, o confruntare de idei pentru găsirea modalităţilor eficiente de a da jos regimul portocaliu" (Victor Ciutacu), culminând cu "Aţi numărat de câte ori a spus Victor Ponta vă vom sprijini domnule prim ministru" la discursul de învestitură al cabinetului Ungureanu? Sunt convins că această colaborare a preşedintelui PSD cu proaspătul director demisionar de la SIE este premisa unei relaţii ce vine din trecut şi are viitor" (Radu Tudor). Te simţeai copleşit de intensitatea sentimentelor exprimate public. Părea începutul unei nervozităţi de origine psihică ca rezultat al dezvăluirii unei relaţii nepotrivite. Dar lucrurile nu s-au oprit aici.
După intervenţia încercănată, dezamăgită şi dezlânată al lui Crin Antonescu, Dana Grecu n-a mai rezistat pe scaunul de moderator şi a ţâşnit în picioare ţinând discursuri precum Fecioara din Orleans. Dan Voiculescu, atacat de Victor Ponta în discurs pentru modul în care duce campania anti-Băsescu, a convocat la sediul firmei sa