Orice început este greu. Şi începutul unui articol este greu de scris. Te afli în faţa unui munte de informaţii pe care trebuie să-l escaladezi. Să găseşti cărarea cea mai bună pentru a ajunge în vârf. Cei care te urmăresc trebuie să se bucure de traseul pe care l-ai ales. Altfel, n-are rost să-l parcurgi. De această dată voi urca, avântându-mă prin hăţişurile magiei sau vrăjitoriei. Este un drum pe care oamenii îl parcurg cu teamă, un drum care a dat fiori la fiecare pas, din cele mai vechi timpuri.

Magia era prezentă în Antichitate la egipteni, asirobabilonieni, fenicieni etc. În acea perioadă, cei cu puteri magice erau persoane importante la curţile regilor. Religia însă condamna magiile. În Palestina, evreii interziceau astfel de practici. Vrăjitorii erau omorâţi cu pietre. Mai târziu, şi Inchiziţia condamna actul magiei. Cu toate acestea, slujbele bisericeşti cuprind unele practici ale vechii magii. Totuşi, există o diferenţă între ele, magia constrânge lumea spirituală, pe când religia roagă.

Magia care foloseşte energiile benefice a fost considerată magie albă, iar cea care se bazează pe energii malefice a fost numită magie neagră. Magia neagră foloseşte forţa răului împotriva forţei binelui.

În practica magiei se evidenţiază două aspecte, unul exoteric şi altul esoteric. Primul constituie partea ei materială, cea vizibilă (scrieri, simboluri, obiecte), iar cea de-a doua defineşte partea rituală, invizibilă, pe care o stăpânesc iniţiaţii (filosofia simbolurilor, a scrierii).

De exemplu, la piramidă se regăsesc mai multe semnificaţii magice esoterice. Pătratul de la bază este interpretat a reprezenta cele patru puncte cardinale, cele patru anotimpuri, tetragrama magică, cele patru extremităţi ale crucii creştine. Faţa piramidei are trei laturi, ce reprezintă cele trei elemente de bază ale Universului: Tatăl, Fiul şi Sfân