Puţini, slab instruiţi şi săraci - aşa sunt cei ce iau sub aripă câte şase, opt orfani, în schimbul unui salariu mizer şi al unui acoperiş deasupra capului.

Cazul părinţilor sociali din Sâncraiu de Mureş, care şiau ieşit din fire şi au altoit un băiat de zece ani, a adus în atenţia publică hibele sistemului de protecţie a copiilor părăsiţi de părinţi.

Unii trăiesc în orfelinate imense, comuniste, în care nimic nu e al lor, nici măcar ziua de naştere, când nu le cântă nimeni "La mulţi ani!".

Alţii, sunt în plasament la rude ori asistenţi maternali, iar o altă categorie se află în case de tip familial, cu câte şase-şapte "fraţi", îngrijiţi de doi părinţi sociali.

Dacă asistenţii maternali (care iau orfani în propria locuinţă) fac un curs înainte de a primi copiii în îngrijire, părinţii sociali (care se mută în casele statului) se înhamă la această meserie instruiţi doar de şcoala vieţii.

Radu Tohătan, reprezentantul asociaţiei HHC România, spune că nu îşi poate imagina cum reuşesc doi oameni să îngrijească un număr atât de mare de copii.

"Este un efort e norm, o încărcătură emoţională foarte mare, mai ales că au de-a face cu copii mulţi, care au probleme de comportament greu de gestionat".

Elena Tudor, director al Direcţiei Generale de Protecţia Copilului din Ministerul Muncii admite că există un deficit de personal şi că salariile sunt demotivante, în jur de 700 de lei pentru un "părinte".

"S-a încercat crearea unui mediu cât mai apropiat de cel familial, iar numărul copiilor pe care îi are în grijă un cuplu ţine de capacitatea casei".

Cât despre pregătirea pă rinţilor sociali, Elena Tudor spune că se face în limita bugetelor. Anul trecut însă, doar 0,02% din banii direcţiilor pentru protecţia copilului au fost alocaţi pregătirii personalului.

Condiţii pentru asistenţii maternali

Un raport de audit reali