Un sondaj recent realizat in mediile studentesti arata ca dorinta de a emigra a devenit pentru romani un cliseu mental In spatele oricarui emigrant se afla o drama. A-ti parasi locul in care te-ai nascut si spatiul lingvistic si cultural nativ este o atitudine radicala, care nu poate fi motivata decit printr-o situatie nefericita. Dar este oare emigrantul o figura a inocentei? Este el intotdeauna victima si niciodata vinovat de gestul de a-si parasi patria? Dar, pina la urma, de ce trebuie oare sa gasim in acest gest o vinovatie anume? Zilele trecute, a fost dat publicitatii un sondaj printre studentii romani. Acesta indica faptul ca saizeci la suta dintre studentii romani vor sa emigreze. Oriunde, numai sa emigreze. Ca si cum ar fi fost o noutate, sondajul a trezit din letargia lor muribunda responsabilii cu urgentele nationale. Talk-showmenii au inceput iarasi sa aiba de lucru. Ce ne facem daca raminem fara inteligenta in tara? N-ar fi oare mai bine s-o inchidem, si pe tarisoara, si pe posesorii ei, cum facea Ceausescu? Din fericire, insa, responsabilii cu urgentele nu fac proiecte. Ei doar se indigneaza. La fel ca orice alt subiect care pare a fi negativ, tema a devenit o componenta a discursului politic de opozitie. Cine este oare de vina ca vor sa emigreze tinerii romani? Puterea? Si cine se afla la putere? Coalitia, Constantinescu, Roman et co. Ei sint vinovatii. La aceasta se mai adauga clasa politica, intrucit cei care emit asemenea rationamente nu se declara politicieni. Este greu de negat responsabilitatea politicienilor in aceasta afacere. Totusi, poate, mai intii, ar trebui facuta distinctia dintre dorinta si realizare practica. Apoi, ar trebui vazut de ce anume vor sa emigreze studentii. Vom avea aici o surpriza foarte mare. Cu exceptia unui numar redus, cea mai mare parte a candidatilor la emigrare n-au nici o idee ce inseamna aceasta: emigratia le apar