Meciul cu FC Copenhaga nu a fost câștigat de ”prețioasele indicații” ale lui Gigi Becali. Nici de inspirația și/sau fronda de la pauză a lui Reghecampf. Și nici măcar de incredibilul noroc al lui Nikolici, co-autor fără vină la unul dintre cele mai importante autogoluri din istoria Stelei. Întreaga responsabilitate a victoriei trebuie asumată de suporteri, la ani lumină distanță de scandările și mesajele rasiste comise cu doar câteva zile mai înainte, la meciul cu Rapid.

În contradicție totală (ca ton și exprimare) cu aceleași mesaje (de la jocul cu Rapid) a fost și scrisoarea de clemență solicitată pentru Novak Martinovici, adresată patronului stelist. ”Îl vom susţine pe Martinovici. Nu vrem să îl excludem. E un luptător. Din punctul nostru de vedere este un băiat extraordinar. Vrem să facem tot posibilul ca să rămînă. Chiar dacă nu este treaba noastră, cerem încă o şansă pentru el. Vor fi mesaje de susţinere pentru el. Vom discuta şi cu Martinovici. Vom discuta şi cu Meme sau Reghe. Nu vrem să ne băgam la echipă, dar jucătorul va fi susţinut. A făcut multe pentru echipa asta şi ar merita să rămînă”.

Textul pare desprins dintr-un discurs de film de serie hollywoodian. Și, tot ca într-un scenariu de Hollywood, Gigi Becali, cunoscut tocmai pentru faptul că ține cont prea puțin sau chiar deloc de opiniile altora (după principiul ”fac ce vreau pe banii mei”), s-a lăsat înduplecat, acordându-i încă o șansă preferatului tribunelor. Happy-end? Rămâne de văzut. Pentru asta ar mai fi nevoie și de niște meciuri memorabile ale lui Martinovici în tricoul Stelei. Meciuri decisive în competiția internă sau în Europa League.

Episodul (pentru că e vorba doar de un episod din nemuritoarea telenovelă a fotbalului, cu iubiri, divorțuri, împăcări, victorii, înfrângeri, reveniri etc.) rămâne însă memorabil. Ca o mică lecție despre faptul că, măcar uneori, binele (în