Japonia - Turcia 0-1 (0-1), in optimi de finala, la Miyagi Japonia: Narazaki - Matsuda, Miyamoto, K. Nakata - Myojin, H. Nakata, Inamoto ('46 Ichikawa; '86 Morishima), Toda, Ono - Alex ('46 Suzuki), Nishizawa. Turcia: Rüstü - Fatih, Alpay, Bülent, Hakan Ünsal - Ümit Davala ('73 Nihat), Tugay, Bastürk ('89 Ilhan), Ergün - Hakan Sükür, Hasan Sas ('84 Tayfur). A arbitrat: Pierluigi Collina (Italia). 0-1, min. 12 : Ümit Davala, nemarcat la 8 m, a inscris cu capul, in urma unui corner executat de Hasan Sas. "Turcii astia au invatat fotbalul de la noi, romanii" , este o fraza marota care o auzim mereu, in ultimul timp. Ramine de discutat daca este asa, la portile Levantului au activat cu succes destui tehnicieni din Anglia, Brazilia, Italia si alte tari, cert este ca echipa otomana a cistigat partida cu Japonia in stilul nationalei Romaniei din 1995. S-au aparat in draci, uneori supranumeric si, cind a fost cazul, a contraatacat periculos, mizind pe forta de patrundere a lui Hasan Sas si renumele fara acoperire a lui Hakan Sükür. De partea cealalta, japonezii au pierdut, atit pe plan psihic, cit si tactic. Entuziasmul creat de calificarea in optimi a fost dublat si de o siguranta in asteptari a tot niponului, fiindca Turcia nu-i nici Brazilia, nici Anglia, nici Italia. La o asemenea povara, explicabila pentru niste fotbalisti fara experienta, s-a mai adaugat si lipsa de inspiratie a antrenorului Philippe Troussier, mult laudat pina acum. El a inlocuit perechea ofensiva de pina atunci (Suzuki - Yanagisawa) cu doi atacanti ce parca vorbeau limbi diferite (desi nativul brazilian Alex stie japoneza la perfectie), l-a schimbat la pauza pe Inamoto, omul providential de pina acum, pentru a intari flancul drept cu Ichigawa si, in final, a mizat pe o verticalizare tardiva, schimbindu-l pe acelasi Ichikawa. Bramburelile lui Troussier nu au avut alt dar decit de a-i zapaci pe bietii